Șopârlă de iarbă
Șopârla de iarbă (Podarcis tauricus, cu o denumire mai veche Lacerta taurica) numită la noi și șopârlă de stepă, șopârlă verde de stepă, șopârlă dobrogeană, șopârlă dobrogeană de stepă, șopârlă taurică, șopârlă de Crimeea este o șopârlă endemică balcanică din familia lacertide (Lacertidae) răspândită în Balcani: Grecia, Insulele Ionice, Albania, Turcia europeană, Bulgaria, fosta Republică Iugoslavă (Serbia, Macedonia), România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria. Este o specie politipică cuprinzând 3 subspecii (Podarcis tauricus ionicus, Podarcis tauricus tauricus, Podarcis tauricus thasopulae). În România și Republica Moldova se întâlnește numai subspecia Podarcis tauricus tauricus (cu o denumire mai veche Lacerta taurica taurica). În România este foarte numeroasă în Dobrogea, rară în câmpia Dunării (Roșiorii de Vede) și reapare mai frecvent în Banat, de la Baziaș până la Vârciorova, în Oltenia pe dunele de la Ciupercenii Vechi, pe valea Jiului la sud de Craiova, și pe valea Oltețului, lângă vărsarea în Olt.
| Șopârlă de iarbă | |
|---|---|
| |
| Șopârla de iarbă (Podarcis tauricus) | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Subîncrengătură: | Vertebrata |
| Clasă: | Reptilia |
| Ordin: | Squamata |
| Familie: | Lacertidae |
| Subfamilie: | Lacertinae |
| Gen: | Podarcis |
| Specie: | P. tauricus |
| Nume binomial | |
| Podarcis tauricus (Pallas, 1814) | |
| Subspecii | |
|
Podarcis tauricus ionicus (Lehrs 1902) | |
| |
| Arealul șopârlei de iarbă | |
| Sinonime | |
| |
Modifică text  |
|
Are o talie relativ mică (până la 20 cm), cu capul relativ mic, botul ascuțit cu profil dorsal drept sau convex, gulerul dințat, corpul relativ comprimat dorso-ventral, coada lungă (de 1½—2 ori mai lungă decât corpul) și subțire în partea terminală. Masculii sunt mai mari decât femelele, cu capul mai mare și mai înalt și membrele mai lungi. Coloritul dorsal la masculi este verde intens, cu două dungi dorso-laterale brune, cu pete negre neregulate, mărginite de două linii albe. Pe flancuri are pete negre cu aspect, de V, de U sau de accent circumflex pe un fond brun-albicios. Treimea posterioară a trunchiului, membrele și coada sunt cafenii. Pe membrele posterioare se văd oceli albi, mai deschiși decât fondul cafeniu. Abdomenul, partea inferioară a cozii și gușa sunt portocaliu intens, plăcile ventrale externe ale abdomenului albastre cu pete negre. Partea inferioară a capului albă. La femele, coloritul verde este înlocuit adesea prin cafeniu-pământiu; capul cafeniu (uneori verzui) cu sau fără puncte negre; partea inferioară a corpului albă, cu reflexe roșietice.
Șopârla de iarbă trăiește în vestul României pe terenuri înierbate nisipoase, pe dune și pe porțiuni pietroase. În Muntenia și Dobrogea, se întâlnește în special pe terenurile înierbate, la liziera pădurilor și în rariști, pe marginea culturilor și chiar în interiorul lor; mai rar în regiunile pietroase. Adesea țâșnește pe lângă picioarele călătorului care străbate coamele dealurilor îmbrăcate cu pelin și euforbii, ascunzându-se în găuri de greieri și în crăpături.
Hibernează îngropată în pământ din octombrie sau chiar noiembrie până în aprilie. Este diurnă, indivizii fiind activi între orele 9-17. Se hrănește cu insecte (ortoptere, diptere, heteroptere, coleoptere, larve de lepidoptere), păianjeni, miriapode, furnici. Are numeroși dușmani, mai ales păsările răpitoare, de aceea foarte mulți indivizi au cozi regenerate.
Împerecherea are loc în aprilie-mai, când masculii fugăresc femelele printre tufe. În această perioadă masculii au abdomenul portocaliu intens, iar verdele crud de pe spate contrastează cu negrul. Femela depune ponta în a doua jumătate a lunii mai, de obicei 3-4 ouă îngropate într-o galerie săpată în pământ, cu dimensiuni 13 x 7 mm. În august apar puii, cu o lungime de 28-30 mm.
Referințe
modificare- ^ Wolfgang Böhme, Petros Lymberakis, Rastko Ajtic, Varol Tok, Ismail H. Ugurtas, Murat Sevinç, Pierre-André Crochet, Idriz Haxhiu, László Krecsák, Bogoljub Sterijovski, Lymberakis, Jelka Crnobrnja Isailovic, Podloucky, Dan Cogalniceanu, Aziz Avci (). „Podarcis tauricus”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2013.2. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în .
Bibliografie
modificare- Ion E. Fuhn, Șt. Vancea. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 2: Reptilia (Țestoase, Șopîrle, Șerpi). București : Editura Academiei Republicii Populare România, 1961, 352 p.
- Ion E. Fuhn. Broaște, șerpi, șopîrle. Editura Științifică, București 1969.
- Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
Legături externe
modificare
- Tibor Sos. List, key features and distribution of Romanian reptile species Arhivat în , la Wayback Machine.
- Reptilele din Munții Măcinului Arhivat în , la Wayback Machine.
- Tibor Sos. Podarcis tauricus I: homoki gyik - soparla de iarba - balkan wall lizard. YouTube Video
- Tibor Sos. Podarcis tauricus II: homoki gyik - soparla de iarba - balkan wall lizard. YouTube Video
- Podarcis tauricus (Pallas, 1814). The Reptile Database
- Podarcis tauricus. The IUCN Red List of Threatened Species
- Крымская ящерица — Podarcis taurica (Pallas, 1813). Экологический центр "Экосистема"
- Podarcis tauricus (Pallas, 1814). Amphibians and Reptiles of Europe
- Podarcis tauricus. Herpetofauna of Greece
- Podarcis tauricus. Club100 Arhivat în , la Wayback Machine.