AK-74
AK-74 | |
AK-74 | |
Tip | Pușcă de asalt |
---|---|
Loc de origine | URSS |
Istoric operațional | |
În uz | 1974-prezent |
Folosit de | vezi Utilizatori |
Istoric producție | |
Proiectant | Mihail Kalașnikov |
Producător | IJMAȘ, alții |
Bucăți construite | mai mult de 5 milioane |
Variante | AKS-74, AKS-74U, AKS-74UB, AK-74M, AK-101, AK-102, AK-103, AK-104, AK-105 |
Date generale | |
Greutate | 3,3 kg, încărcătorul (30): 0,23 kg, baioneta: 0,32 kg |
Lungime | 943 mm |
Lungime țeavă | 415 mm (țeava) |
Cartuș | 5,45x39mm |
Principiu | împrumut de gaze |
Cadență de tragere | 650 de cartușe pe minut |
Viteză inițială | 900 m/s |
Bătaie eficace | 625 m |
Încărcător | 30, 45 sau 100 de cartușe |
Sistem de ochire | mecanic (înălțător, cătare) |
Modifică text |
AK-74 (prescurtarea denumirii în limba rusă a Автомат Калашникова образца 1974 года, cu sensul de Automat Kalașnikov model 1974) este o armă de asalt care folosește cartușe de 5,45x39mm creată în anii 1970 ca o îmbunătățire a AKM care folosește cartușe de 7,62x39mm.
Arma a fost introdusă în serviciu și folosită efectiv în 1979 în Războiul Afgano-Sovietic[1]. Șeful biroului afgan al Serviciilor de Informații pakistaneze a susținut că CIA a plătit 5.000 de dolari pentru primul AK-74 capturat de mujahedinii afgani în timpul Războiului Afgano-Sovietic[2]. În prezent arma este folosită în marea majoritate a statelor care formau fosta URSS.
S-au fabricat variante ale armei în Bulgaria (AK-74 și AKS-74U), Germania de Est (MPi-AK-74N, MPi-AKS-74N, MPi-AKS-74NK) și România (PA Md. 1986).[1][3][4] Alături de fostele republici sovietice și țări din Europa de Est mai folosesc AK-74 Mongolia, forțele speciale din Coreea de Nord, și infanteria navală a Armatei Vietnameze.
Detalii de proiectare
modificareAK-74 este o adaptare al armei de asalt AKM cu cartuș 7,62mm la calibrul 5,45mm și câteva îmbunătățiri.[1] Rezultatul îmbunătățirilor a fost o armă mult mai precisă și fiabilă decât AKM.[1] Interschimbabilitatea pieselor între AK-74 și AKM este în jur de 50% (arcuri, șuruburi).
Elemente constructive noi
modificarePușca de asalt a primit o țeavă nouă cu patru ghinturi, cu o rotire spre dreapta de 200 mm. Baza cătării și blocul de acționare cu gaz au fost reproiectate. Mihail Kalașnikov, proiectantul armei, a fost împotriva trecerii la calibrul mai mic. Aspectele exterioare ale celor două tipuri de arme diferă mai mult decât cele interioare. La AK-74 frâna de la gura țevii este mai mare, încărcătorul este fabricat din polietilenă și nu este atât de arcuit. Încărcătorul deși foarte robust, fără nervuri, din cauza culorii ruginii, compromitea camuflajul armei[5], dar mai târziu, la începutul anilor 1980 s-au introdus încărcătoare din plastic, de culoare de la maro până la aproape negru, tot cu capacitate de 30 cartușe.
După Războiul din Vietnam specialiștii militari sovietici, analizând carabina de asalt americană M16 A1, și-au dat seama de avantajele unui calibru mai mic (recul mai mic, mânuire mai ușoară, posibilitatea de a se transporta mai multe cartușe etc.). Proiectilul de 5,45×39mm are o viteză mai mare (poate atinge 1000 m/s); din acest motiv curba balistică descrisă de glonț se apropie mai mult de o linie dreaptă decât glonțul celuilalt cartuș (7,62x39mm de la AKM). Capacitatea de penetrare a noului glonț este mai mică, dar efectul distrugător este la fel de mare, din cauza unor cavități temporare și permanente pe care le produce în rană, în timpul deplasării sale.
Variante
modificare- AKS-74 - cu pat pliabil
- AKS-74U - cu țeavă scurtă destinată forțelor speciale
- AK-74M - variantă modernizată, având patul din poliamidă de culoare neagră umplut cu fibră de sticlă, și șină pentru montarea lunetei
- Seria AK-100:
- AK-101 - pușcă de asalt standard pentru cartuș 5,56×45mm NATO (pentru export)
- AK-102 - carabină pentru cartuș 5,56×45mm NATO (pentru export)
- AK-103 - pentru cartușe calibrul 7,62×39mm M43 (pentru export) cu pat pliabil
- AK-104 - pentru cartușe calibrul 7,62×39mm M43 (pentru export)
- AK-105 - pentru cartușe calibrul 5,45×39mm M74 pentru înlocuirea lui AKS-74U în Forțele Armate Ruse
- AK-107 - pentru cartușe calibrul 5,45×39mm M74 (cu sistem de reducere a reculului și a ridicării țevii în timpul tragerii)
- AK-108 - pentru cartușe calibrul 5,56×45mm NATO (cu sistem de reducere a reculului și a ridicării țevii în timpul tragerii)
Utilizare în luptă
modificare- Războiul Sovieto-Afgan
- Războiul Civil din Sri Lanka(en)[traduceți]
- Războiul din Golf
- Războiul Civil Georgian(en)[traduceți][6]
- Războiul din Transnistria
- Războiul Civil din Tadjikistan(en)[traduceți]
- Problema irlandeză[7]
- Războiul Civil din Burundi(en)[traduceți]
- Primul Război Cecen
- Al Doilea Război Cecen
- Războiul din Afganistan (2001- 2021)
- Războiul din Irak [8]
- Războiul Ruso-Georgian
- Războiul Civil Libian
- Conflictul armat din Donbas
- Războiul Civil Sirian
- Războiul din Irak (2013-2017)(en)[traduceți]
- Războiul Civil din Yemen (2014-prezent)(en)[traduceți]
- Conflictul din Nagorno-Karabah din 2016(en)[traduceți]
- Războiul din Nagorno-Karabah din 2020
- Conflictele din 2021 dintre Kirghizistan și Tadjikistan(en)[traduceți]
Utilizatori
modificare- Azerbaijan:[9] Sub licență, cu numele Khazri de Industria MAN Azerbaijan, cu șină pentru montarea accesoriilor.[10][11][12]
- Germania de Est: Fabricat local.[15]
- Georgia:[9] Înlocuită de carabina M4 dar AK-74M este folosit de Trupele de rezervă georgiene.
- Coreea de Nord[17] Fabricat local ca Type-88 și Type-98-1.
- Uniunea Sovietică: Folosit prima dată în Războiul Afgano-Sovietic la începutul anilor 1980.[18]
- Tajikistan[9]
- Turkmenistan[9]
- Ucraina[9]
- Uzbekistan[9]
- Vietnam: Folosit de Infanteria marină vietnameză.
Note
modificare- ^ a b c d Woźniak, Ryszard: Encyklopedia najnowszej broni palnej—tom 1 A-F, page 25. Bellona, 2001.
- ^ Chivers, C. J. (). The Gun . Simon & Schuster. pp. 382–383. ISBN 978-1-4391-9653-3. Accesat în .
- ^ Cutshaw, Charlie: The New World of Russian Small Arms & Ammo, pag 92. Editura: Paladin Press, 1998.
- ^ McNab, Chris: The AK47 (Weapons of War), pag. 25. Editura Spellmount Publishers, 2001.
- ^ Kokalis, Peter: Weapons Tests And Evaluations: The Best Of Soldier Of Fortune, page 45. Paladin Press, 2001.
- ^ Small Arms Survey (). „Dangerous Supply: Small Arms and Conflict in the Republic of Georgia”. Small Arms Survey 2003: Development Denied. Oxford University Press. p. 197. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Mullins, Julie (). „Arms cache may contain Russian - AKS-74 automatic rifles”. Graphic News.
- ^ „The Commanding Officer assigned to Kilo/Company, 3rd Battalion, 23rd Marine Regiment (Kilo 3/23), US Marine Corps Reserve (USMCR), examines an 7.62mm AK-47 assault rifle at Blair Field in al Kut, Iraq, during Operation IRAQI FREEDOM”. Omnia. .
- ^ a b c d e f g h i j k l m n Jones, Richard D. Jane's Infantry Weapons 2009/2010. Jane's Information Group; Ed. 35 (27 ianuarie 2009). ISBN 978-0-7106-2869-5.
- ^ „Azerbaijan starts serial production of AK-74M assault rifles basing on Russian license”. APA. Accesat în .
- ^ „Azerbaijan begins AK-74M production”. United Press International. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ „Azerbaijan starts production of Kalashnikovs”. News.az. Accesat în .
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ http://www.greekmilitary.net/cypriottroops.html
- ^ a b c d http://world.guns.ru/assault/as02-e.htm
- ^ Kalashnikov AK-74 (în engleză), Weaponsystems.net
- ^ http://www.fas.org/nuke/guide/dprk/nkor.pdf
- ^ Marchington, James (2004). The Encyclopedia of Handheld Weapons. Lewis International, Inc. ISBN 1-930983-14-X.
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- Kalașnikov – omul, armele, legenda, 17 iunie 2011, Nicu Pârlog, Descoperă