Abdülhalik Renda
| Abdülhalik Renda | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Mustafa İsmet |
| Născut | 29 noiembrie 1881 Ioannina, Imperiul Otoman |
| Decedat | 1 octombrie 1957 (75 de ani) Istanbul, Turcia |
| Înmormântat | Cebeci Asri Mezarlığı[*]  |
| Căsătorit cu | Mevhibe İnönü |
| Cetățenie |  Turcia.svg){kind=small} Imperiul Otoman |
| Etnie | Albanez |
| Ocupație | politician militar |
| Limbi vorbite | limba turcă limba franceză |
| Al doilea președinte al Turciei | |
| În funcție 10 noiembrie 1938 – 11 noiembrie 1938 | |
| Prim-ministru | Celâl Bayar |
| Precedat de | Mustafa Kemal Atatürk |
| Succedat de | İsmet İnönü |
| Partid politic | Partidul Republican al Poporului din Turcia |
| Alma mater | Vefa Lisesi[*] |
Modifică date / text  | |
Abdülhalik Renda (n. , Ioannina, Epir, Grecia – d. , Kadıköy(d), İstanbul, Turcia) a fost un funcționar și politician turc. A fost unul dintre cei mai nefaști pioni în cadrul Genocidului Armean, fiind responsabil pentru moartea a numeroși armeni.
Biografie modificare
Renda s-a născut în orașul Ioannina din Imperiul Otoman. Renda era de origine albaneză.[1] Din 1902 până în 1918 a slujit în mai multe orașe ale Imperiului Otoman drept guvernator de district și guvernator de provincie. În 1918 a fost exilat timp de șase luni în Malta. După întoarcerea sa, a fost numit subsecretar în Ministerul Economiei și apoi în Ministerul de Interne. A devenit guvernator de Konya, înainte de a fi numit primul guvernator al Izmirului după ce forțele turcești au recucerit orașul din retragerea trupelor grecești. În timpul mandatului lui Renda în calitate de guvernator al Izmirului, politicianul Rıza Nur l-a acuzat pe motiv de solidaritate compatriotă că îi încurajează pe albanezi (refugiați și imigranți) să se stabilească din alte regiuni anatoliene în Izmir, Renda a negat.[2]
Din 1923 a fost adjunct în Sivas pentru cinci mandate consecutive. Mustafa Abdülhalik a ocupat funcția de ministru al finanțelor și ministru al apărării în mai multe cabinete din 1923 până în 1935, iar ulterior din 1946 până în 1948. După Legea numelui de familie din 1934, care impunea tuturor cetățenilor turci să adopte un nume de familie, el a preluat numele de familie „Renda”. A fost ales președinte al Marii Adunări Naționale a Turciei la 1 martie 1935 și a servit până la 5 august 1946. A fost președinte în funcție al Turciei pentru o singură zi, după moartea lui Atatürk, în noiembrie 1938.
Abdülhalik Renda a murit de un atac de cord la 1 octombrie 1957, la Erenköy, Istanbul. A fost înmormântat la cimitirul Cebeci Asri din Ankara.[3]
Genocidul armean modificare
În timpul genocidului armean, Abdülhalik Renda a fost responsabil pentru deportările și uciderea armenilor din Bitlis Vilayet.[4][5][6][7][8] El a organizat, de asemenea, apărarea în lanțul muntos vestic împotriva ofensivei rusești în 1914, dar fără niciun avai, rușii capturând Saray și Bașkale (armeană Adamakert).[9] În 1916, Renda a devenit guvernator al Alepului, unde a contribuit la deportarea armenilor și la uciderea lor în Der Zor.[5][7] Rossler, consulul german de la Alep, a fost citat spunând că Renda „lucrează cu mare energie pentru distrugerea armenilor”.[7][10][11] Generalul Vehip Pașa, comandantul armatei a treia, a menționat, în mărturia sa către Comisia Mazhar, că Renda a susținut că a ars mii de oameni în viață în provincia Muș.[11][12]
Referințe modificare
- ^ Gingeras 2009, pp. 171. . "(Renda). Bureaucrat of Albanian descent."
- ^ Gingeras, Ryan (). Sorrowful Shores: Violence, Ethnicity, and the End of the Ottoman Empire 1912-1923. Oxford: Oxford University Press. p. 160. ISBN 9780199561520.
- ^ „TBMM Eski Bașkanlarından Renda'nın Mezarı Yeniden Düzenlendi” (în Turkish). Türkiye Büyük Millet Meclisi-Meclis Haber. . Accesat în .
- ^ Ungor, Ugur (). Confiscation and Destruction: The Young Turk Seizure of Armenian Property. Continuum International Publishing. p. 7. ISBN 978-1441130556.
Whereas some moderate governors, such as Celal Bey in Konya, Hasan Mazhar Bey in Ankara and Rahmi Bey in İzmir/Smyrna, delayed and obstructed the destruction, others – including Mustafa Abdülhalik Renda in Bitlis, Cemal Azmi Bey in Trabzon, and Dr Mehmed Reshid in Diyarbekir – accelerated and intensified it.
- ^ a b Acemoglu, Murat (). „Prof. Mete Tuncay's Honest Assessment of the Armenian Genocide Exposes Prof. Halil Berktay's Weaknesses and Shortcomings”. Armenian Reporter. p. 3.
At various times, Ministry of Finance and President of National Assembly of the Republic of Turkey, Mustafa Abdulhalik Renda, Talat's brother-in-law was Governor of Bitlis when he committed hormones crimes against the Armenians, such as burning thousands of them alive, especially the Armenians of Mush and the Mush valley. He repeated these crimes again as governor in Aleppo in 1916.
- ^ „Chronology of the Armenian Genocide -- 1915 (April-June)”. Armenian National Institute.
- ^ a b c Akcam, Taner (). From empire to republic : Turkish nationalism and the Armenian genocide (ed. 2. impr.). London: Zed Books. pp. 239–40. ISBN 1842775278.
- ^ Gerwarth, Robert; Horne, John, ed. (). War in peace: paramilitary violence in Europe after the Great War. Oxford: Oxford Univ. Press. p. 172. ISBN 978-0199686056.
- ^ Kaiser, Hilmar (). Kieser, Hans-Lukas Dieser; Anderson, Margaret Lavinia; Bayraktar, Seyhan; Schmutz, Thomas, ed. The End of the Ottomans: The Genocide of 1915 and the Politics of Turkish Nationalism (în engleză). Bloomsbury Academic. pp. 78–79. ISBN 978-1-78831-241-7.
- ^ A.A. Turkei 183, vol. 41, A4215, 9 February 1916
- ^ a b Akcam, Taner (). A shameful act: the Armenian genocide and the question of Turkish responsibility (ed. 1st Holt pbk.). New York, NY: Metropolitan Books/Holt. p. 363. ISBN 9780805086652.
- ^ A.A. Turkei 158, vol. 48, A34435 October 1917