Absalon
Date personale
Născut1128[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Fjenneslev⁠(d), regiunea Sjælland, Danemarca Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[5][4][6] Modificați la Wikidata
Sorø, regiunea Sjælland, Danemarca Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSorø Klosterkirke[*][[Sorø Klosterkirke (church building in Sorø Municipality, Denmark)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiAsser Rig[*][[Asser Rig (Danish jarl and cheiftan)|​]]
Inger Eriksdatter[*][[Inger Eriksdatter (Bef 1110 - Abt 1157)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriEsbern Snare[*][[Esbern Snare (Danish military personnel)|​]] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
preot catolic[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteLimba daneză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Paris
Roskilde Katedralskole[*][[Roskilde Katedralskole (public gymnasium school in Roskilde, Denmark)|​]]  Modificați la Wikidata

Absalon (n. cca. 1128 - d. 21 martie 1201) a fost un om de stat, arhiepiscop și lider militar danez, Episcop de la Roskilde din 1158, Arhiepiscop de Lund (șef al Bisericii daneze) din 1177. Consilier al regilor danezi, Knut al V-lea și Valdemar I.

Statuia lui Absalon în Copenhaga

Tinerețe modificare

Fiul lui Asser Rig, în a cărui castel, el și fratele său Esbjörn au fost educați împreună cu viitorul rege Valdemar.

A crescut într-o familie religioasă și educată, care a fondat mănăstirea de la Sorø, care a devenit un centru cultural local. După ce a primit cunoaștințele de bază, Absalon a fost trimis să studieze la Paris, unde a studiat teologia și dreptul canonic.

Absalon a luat parte la celebrarea reconcilierii dintre cei trei frați-regi, Sven al III-lea, Knut al V-lea și Valdemar I de la Roskilde din 1157. Acolo el și Valdemar au scăpat ca prin minune de ucigașii trimiși de Sven, fugind împreună în Iutlanda. Sven i-a urmat, însă a fost ucis.

Carieră militară modificare

 
Absalon răstoarnă idolul slav Svantevit la Arkona

În 1158 Absalon a fost ales episcop de Roskilde. De atunci, el a devenit principalul consilier al lui Valdemar, a facilitat politica regală, care a dat supremație Danemarcei peste regiunea baltică. Absalon a încercat să curețe țărmurie Mării Nordului de triburile venzilor păgâni care locuiau aici (Pomerania de astăzi). Raidurile acestora pe coasta Daneză au dus la faptul că, la momentul coronării lui Valdemar o treime din regat era devastat și aproape depopulat. Existența însăși a Regatului Danemarcei necesita suprimarea acestor triburi. Acestei sarcini Absalon ea dedicat o mare parte din viața sa.

Prima expediție împotriva venzilor, condusă personal de Absalon a avut loc în 1160. Valdemar lupta contra ranilor la moment și în 1168, când orașul lor principal Arkona de pe insula Rügen a capitulat, aceștia au acceptat suzeranitatea daneză, și s-au convertit la Creștinism. Arkona a fost distrusă, iar idolul slavilor, Svantevit a fost ars. Absalon a fondat pe insula Rügen 12 biserici alăturate Episcopatului de Roskilde.

Distrugerea bastionului slavilor a permis danezilor să-și reducă flota. Însă Absalon a continuat să monitorizeze îndeaproape situația din Marea Baltică și în 1170 a distrus o altă cetate pe insula Wolin.

Ultima campanie militară a lui Absalon a avut loc în 1184 când a distrus flota pomeranilor care au atacat un vasal danez pe insula Rügen. Ca urmare a acestei campanii au fost cucerite teritoriile Pomerania și Mecklenburg. Ulterior, a fost de acord să transfere conducerea armatei și flotei ducelui Valdemar (ulterior regele Danemarcei, Valdemar al II-lea) și și-a decât viața „imperiului” pe care l-a a creat.

Activități bisericești și statale modificare

Absalon a susținut construirea de noi biserici și mănăstiri în Danemarca, a sprijinit activitățile ordinelor religioase, cum ar fi Ordinul cistercian și Ordinul augustinian, a fondat școli și făcut foarte mult pentru promovarea culturii. În 1167 a condus primul Sinod danez la Lund. A sprijinit promovarea unei politici independente față de Sfântul Imperiu Roman. A fost un susținător al canonizării tatălui lui Valdemar, Knut Lavard.

În 1167 în apropierea satului Havn a construit un castel și l-a înconjurat cu fortificații. Castelul s-a dezvoltat și mai târziu a devenit capitala Danemarcei, Copenhaga.

Absalon a murit în 1201 într-o mănăstire de familie în orașul Sorø.

Note modificare

  1. ^ „Absalon”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Archbishop of Lund Absalon, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  3. ^ Absalon, LIBRIS, accesat în  
  4. ^ a b Lundensis Absalon, CERL Thesaurus, accesat în  
  5. ^ Absalon, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ Absalon, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  7. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  

Legături externe modificare