Adelaida Mateescu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Otaci, Moldova Modificați la Wikidata
Decedată2008 (75 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieingineră Modificați la Wikidata

Adelaida Mateescu (n. 1 aprilie 1932, Otaci, județul Soroca, România, astăzi în Republica Moldova – d. 2008) a fost un inginer român, cunoscută pentru contribuțiile sale în domeniul teoriei circuitelor și prelucrării semnalelor. A fost membră a Academiei de Științe Tehnice a României și laureată a premiilor Traian Vuia (1984) și Gheorghe Cartianu (1999) acordate de Academia Română.[1]

În Chișinău a absolvit cursurile liceale, apoi pe cele ale Facultății de Electronică și Telecomunicații din Institutul Politehnic București, devenind în 1956 inginer în specialitatea telecomunicații. În această calitate a lucrat un an la Direcția PTTR a Capitalei, în Serviciul Măsurători.

Din 1957 a îmbrățișat cariera didactică, fiind angajată ca asistent universitar în Catedra Telefonie–Telegrafie a Politehnicii din București, instituție în care a activat neîntrerupt până la sfârșitul vieții. A urcat pe scara ierarhiei universitare, fiind pe rând șef de lucrări, conferențiar, profesor (1972), conducător de doctorat (1974).

În 1965 a obținut doctoratul în ingineria telecomunicațiilor la Universitatea Politehnica București, prin susținerea tezei de doctorat intitulată „Egalizarea în sens Cebîșev a timpului de propagare de grup“, elaborată sub îndrumarea prof. dr. ing. Gheorghe Cartianu, membru corespondent al Academiei Române.

Cercetările și rezultatele științifice obținute în cadrul doctoratului au fost prezentate și publicate în România și în alte țări, în cadrul unor sesiuni de comunicări științifice și în reviste de specialitate, ceea ce a condus la numirea autoarei în comitetele de conducere ale unor manifestări științifice naționale și internaționale (de exemplu, la Praga, Varșovia și București).

În decursul anilor, Adelaida Mateescu a participat și la diverse stagii de specializare și schimburi de experiență, în diverse domenii ale telecomunicațiilor, în numeroase universități tehnice europene, și anume: Polonia (1964), Cehoslovacia (1968), Elveția (1991), Franța (1992), Grecia (1995) și Germania (2000).[necesită citare] A fost Doctor Honoris Causa a Universității tehnice din Moldova[2]

NoteModificare

  1. ^ „Adelaida Mateescu”. Academia de Științe Tehnice din România. Accesat în . 
  2. ^ Aurel Marinciuc, Universitatea Tehnică a Moldovei, 1964-2004, Chișinău, Ed. Museum, 2004