Adunarea Constituantă Franceză

Adunarea Constituantă Franceză (9 iulie 1789 – 30 septembrie 1791) a fost un organ al puterii legislative în perioada revoluției din Franța. Constituția adoptată în 1791 a desființat privilegiile feudale, consacrând monarhia constituțională, în timp ce Biserica a fost pusă sub controlul statului.

Adunarea Constituantă a fost urmată de Adunarea Legislativă, îndeplinind un rol istoric și transformând în trei ani Franța feudală într-o țară în care capitalismul s-a dezvoltat liber. La cererea poporului, Adunarea Constituantă s-a grăbit să adopte unele măsuri cu caracter social. În noaptea de 4 august („Noaptea minunilor”), nobilimea și clerul au renunțat „benevol” la privilegiile lor, astfel că este elaborat decretul care prevedea lichidarea feudalismului în Franța. De asemenea a adoptat măsuri cu caracter social. Ea a adoptat Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului care proclama, în spiritul ideilor iluministe, principiile noii, societăți burgheze.