Adunarea Parlamentară a NATO

Adunarea Parlamentară a NATO
Abreviere	NATO PA
Înființare	1955
Tip	Parlament internațional
Sediu	Bruxelles
Locație	Bruxelles, Belgia
President	Attila Mesterházy (Ungaria)
Vicepreședinte	Osman Askin Bak (Turcia) Philippe Folliot (Franța) Michael R. Turner (Statele Unite)
Secretar general	Ruxandra Popa (Franța)
Organizația mamă	NATO
www.nato-pa.int

Adunarea Parlamentară a NATO (NATO Parliamentary Assembly, NATO PA / Assemblée parlementaire de l'OTAN, AP OTAN) a fost înființată în anul 1955 sub denumirea de North Atlantic Assembly (Adunarea Atlanticului de Nord) este un organism consultativ interparlamentar format din membri ai parlamentelor naționale ale statelor membre, numărul reprezentanților naționali fiind proporțional cu numărul populației statelor membre și reprezintă distribuția politică a parlamentelor naționale. Președintele în funcție al AP OTAN este Attila Mesterházy din 2019. Secretarul general actual este Ruxandra Popa din Franța; ea ocupă această poziție din ianuarie 2020.

Rol

Reunind legiuitorii din toate statele membre ale Alianței Atlantice, AP NATO asigură o legătură între NATO și parlamentele națiunilor sale membre.

În același timp, aceasta facilitează conștientizarea parlamentară și înțelegerea problemelor esențiale de securitate și contribuie la o mai mare transparență a politicilor NATO. Este esențial să mențină și să consolideze relația transatlantică, care stă la baza Alianței Atlantice.

De la sfârșitul Războiului Rece, Adunarea și-a asumat un nou rol prin integrarea în activitatea sa a parlamentarilor din acele țări din Europa Centrală și de Est și dincolo de acestea care caută o asociere mai strânsă cu NATO. Această integrare a oferit asistență atât politică, cât și practică și a căutat să contribuie la consolidarea democrației parlamentare în întreaga regiune euro-atlantică și să completeze și să consolideze programul propriu de parteneriat și cooperare al NATO.

Adunarea sa implicat direct în asistarea în procesul de ratificare a protocoalelor de aderare semnat la sfârșitul anului 1997, care a culminat cu aderarea Republicii Cehe, Ungariei și Poloniei la Alianță în martie 1999. A jucat același rol cu privind procesul de ratificare care a dus la aderarea Bulgariei, a Estoniei, a Letoniei, a Lituaniei, a României, a Slovaciei și a Sloveniei, în martie 2004.

Numărul de reprezentanți

State membre

Numărul de reprezentanți ai fiecărui stat membru

Stat Membru	Organism Legislativ Național	Număr Reprezentanți
Albania	Assembly of the Republic	4
Belgia	La Chambre, Senate	7
Bulgaria	Narodno Sobranie	6
Canada	Senate and House of Commons	12
Croația	House of Representatives	5
Republica Cehă	Poslanecka Snemovna, Senat, Delegation	7
Danemarca	Folketinget	5
Estonia	Riigikogu	3
Franța	Assemblée Nationale, Sénate	18
Germania	Bundestag, Bundesrat	18
Grecia	Parliament	7
Islanda	Althingi	3
Italia	Camera, Senato	18
Letonia	Saeima	3
Lituania	Seimas	4
Luxemburg	Chambre des Députés	3
Norvegia	Stortinget	5
Olanda	Eerste Kamer, Tweede Kamer	7
Polonia	Sejm, Senat	12
Portugalia	Parlamento	7
Regatul Unit	House of Commons, House of Lords	18
România	Camera Deputatilor, Senat	10
Slovacia	Národna rada Slovenskej republiky	5
Slovenia	Drzavni Zbor	3
Spania	Congreso, Senado	12
Statele Unite	House of Representatives, Senate	36
Turcia	Turkish Grand National Assembly	12
Ungaria	Orszaggyules	7
Număr total de reprezentanți		257

State asociate

Numărul de reprezentanți ai fiecărui stat asociat

Stat Asociat	Organism Legislativ Național	Număr Reprezentanți
Armenia	Azgayin Zhoghov	3
Austria	Parlament	5
Azerbaijan	Milli Mejlis	5
Bosnia și Herțegovina	Parlament	3
Elveția	Assemblée Fédéral Bundesversammlung	5
Federația Rusă	Soviet Federatsii, Gossoudarstvennaya Duma	10
Finlanda	Eduskunta - Riksdagen	4
Georgia	Parliament of Georgia	4
Moldova	Parlamentul Republicii Moldova	3
Muntenegru	Skupštine Crne Gore	3
Republica Macedonia	Sobranie	3
Serbia	National Assembly of the Republic of Serbia	5
Suedia	Riksdag	5
Ucraina	Verkhovna Rada	8
Număr total de reprezentanți		66

Președinți

• Wishart McLea Robertson (1955–1956)
• Wayne Hays (1956–1957)
• Johannes Josephus Fens (1957–1959)
• Antoine Béthouart (1959–1960)
• Nils Langhelle (1960–1961)
• Pietro Micara (1961–1962)
• Lord Crathorne (1962–1963)
• Georg Kliesing (1963–1964)
• Henri Moreau de Melen (1964–1965)
• José Soares da Fonseca (1965–1966)
• Jean-Eudes Dubé (1966–1967)
• Matthías Árni Mathiesen (1967–1968)
• Kasım Gülek (1968–1969)
• Wayne Hays (1969–1970)
• Romain Fandel (1970–1971)
• Terrence Murphy (1971–1972)
• John Peel (1972–1973)
• Knud Damgaard (1973–1975)
• Wayne Hays (1975–1977)
• Sir Geoffrey de Freitas (1977–1979)
• Paul Thyness (1979–1980)
• Jack Brooks (1980–1982)
• Peter Corterier (1982–1983)
• Sir Patrick Wall (1983–1985)
• Charles McCurdy Mathias, Jr. (1985–1986)
• Ton Frinking (1986–1988)
• Sir Patrick Duffy (1988–1990)
• Charles Rose (1990–1992)
• Loïc Bouvard (1992–1994)
• Karsten Voigt (1994–1996)
• William V. Roth, Jr. (1996–1998)
• Javier Ruperez (1998–2000)
• Rafael Estrella (2000–2002)
• Doug Bereuter (2002–2004)
• Pierre Lellouche (2004–2006)
• Bert Koenders (2006–2007)
• José Lello (2007–2008)
• John S. Tanner (2008–2010)
• Karl A. Lamers (2010–2012)
• Sir Hugh Bayley (2012–2014)
• Mike Turner (2014–2016)
• Paolo Alli (2016–2018)
• Rasa Jukneviciene (2018)
• Madeleine Moon (2018-present)

Legături externe

• Adunarea Parlamentară a NATO