Aerostat
Aerostatul este o aeronavă construită pe principiul plutirii corpurilor (spre deosebire de mașinile aeriene).[1]
Clasificare modificare
Aerostatele pot fi de mai multe tipuri:
- baloane
- cu aer cald
- cu gaz mai ușor decât aerul
- dirijabile
- baloane
Istoric modificare
- Balonul cu aer cald a fost inventat de frații Montgolfier , Joseph și Étienne, în 1782, și a fost denumit de ei "mongolfière".
Prima experiență de ascensiune a unui aerostat fără pasageri a avut loc pe 4 iunie 1783 la Annonay (departamentul Ardèche).
Pe 19 septembrie, în același an, la Versailles, în prezența regelui Ludovic al XVI-lea al Franței, a avut loc prima ascensiune cu "pasageri", adică cu un cocoș, o oaie și o rață.
Primii călători umani, care au zburat cu un balon cu aer cald au fost Jean-François Pilâtre de Rozier și Marchizul d'Arlandes, la Paris, pe 21 noiembrie 1783.
- Balonul cu gaz mai ușor decât aerul a fost inventat de fizicianul Jacques Charles, în același an cu primul zbor public cu balonul cu aer cald al fraților Montgolfier. Balonul cu gaz mai ușor decât aerul a fost denumit "charlière", prin derivare din numele inventatorului său.
Pe 1 decembrie 1783, împreună cu Nicolas Robert, Jacques Charles a executat primul zbor, pornind pe deasupra grădinilor Tuileries din Paris și aterizând la Nesles-la-Vallée. Încă de la primul zbor, Jacques Charles și-a dotat balonul cu echipamentul care se folosește și în prezent: învelitoare impermeabilă, plasă de fixare a nacelei din răchită, sistem suplimentar de umflare, supapă de presiune, balast și ancoră. A transportat cu el și diverse instrumente științifice.
Pentru a se înălța, este necesar să se arunce din balast, de obicei nisip, transportat în saci legați împrejurul nacelei. Pentru a coborî, se deschide supapa, pentru a elibera gaz. În partea de jos a învelitorii impermeabile se găsește un apendice prevăzut cu o supapă, atât pentru umflare cât și pentru eliberarea gazului care se dilată odată cu creșterea altitudinii. Pentru cazul în care la aterizare este un vânt puternic, pentru a se evita târârea balonului pe sol pe distanțe lungi, este prevăzută și o supapă pentru evacuarea rapidă a gazului.
La început, se folosea hidrogenul pentru umflarea baloanelor, dar datorită pericolului de incendiu s-a trecut ulterior la heliu.
Vezi și modificare
Referințe modificare
- ^ Petre, Augustin (). Editura Academiei Române, ed. Proiectarea structurilor de aeronave și astronave. București. pp. 11–12. ISBN 973-27-0687-2.