Afonso I al Portugaliei
| Afonso I al Portugaliei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1109  Guimarães, Ave(d), Portugalia |
| Decedat | (76 de ani)[1][2] Coimbra, Regatul Portugaliei |
| Înmormântat | Mosteiro de Santa Cruz[*] |
| Părinți | Henrique de Borgonha[*][3] Theresa, contesă de Portugalia[*][3] |
| Frați și surori | Urraca de Portugal[*] Sancha de Portugal[*] Teresa Fernández de Traba[*] |
| Căsătorit cu | Mafalda de Saboia[*] (–) |
| Copii | Henry of Portugal[*] Urraca de Portugal[*] Sancho I al Portugaliei Teresa de Portugal[*] Fernando Afonso de Portugal, Grão-mestre do Hospital[*] Pedro Afonso de Portugal[*] Mafalda de Portugal[*] Sancha of Portugal I[*] Urraca Afonso de Portugal[*] |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | suveran[*] scriitor războinic revoluționar |
| Limbi vorbite | limba latină[4] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Rei de Portugal e dos Algarves[*] Conde de Portugal[*] |
| Familie nobiliară | Dinastia de Borgonha[*] |
| monarca de Portugal | |
| Domnie | – |
| Predecesor | nimeni |
| Succesor | Sancho I al Portugaliei |
| Conde de Portugal[*] | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Theresa, contesă de Portugalia[*] |
Modifică date / text  | |
Afonso I al Portugaliei, cunoscut mai degrabă ca Afonso Henriques - pronunția în AFI /ɐˈfõsu ẽˈʁikɨʃ/), sau de asemenea Affonso (portugheza veche), Alfonso sau Alphonso (portugheză-galiciană) sau Alphonsus (latină) - (n. 1109, în mod tradițional 25 iulie, Viseu – d. 6 decembrie 1185, Coimbra) cunoscut și drept Cuceritorul (portugheză o Conquistador), a fost primul rege al Portugaliei, declarându-și independența față de Regatul Leonului.
Viață
modificareAfonso I a fost fiul lui Henric al Burgundiei, Conte de Portugalia, și a Teresei de León, fiica ilegitimă a regelui Alfonso al VI-lea al Castiliei și Leonului. A fost proclamat rege pe 26 iulie 1139, imediat după Bătălia de la Ourique, și a murit pe 6 decembrie 1185 în Coimbra.
La sfârșitul secolului XI, primul loc în agenda politică a Peninsulei Iberice îl ocupa Reconquista, eliminarea statelor musulmane succesoare ale Califatului de Cordoba. În timp ce aristocrațiile militare europene se concentrau asupra cruciadelor, Alfonso al VI-lea a cerut ajutorul nobilimii franceze pentru a lupta contra maurilor. În schimb, trebuia să-și căsătorească fiicele cu liderii acelei expediții, iar ceilalți să primească privilegii regale. Astfel, moștenitoarea regală Urraca de Castilia s-a căsătorit cu Raimond al Burgundiei, fiul cel mic al Contelui de Burgundia, iar sora sa vitregă, prințesa Teresa de León, s-a căsătorit cu vărul lui, un alt cruciat francez, Henric al Burgundiei, fratele cel mic al Ducelui de Burgundia, a cărui mamă a fost fiica Contelui de Barcelona. Henric a fost numit Conte al Portugaliei, un comitat la sud de Galicia, greu de condus din cauza incursiunilor și atacurilor frecvente ale maurilor. Împreună cu soția sa Teresa, coregentă a Portugaliei, a ținut piept atacurilor, în numele socrului său.
Din acea căsătorie au rezultat mulți copii, dar numai unul, Afonso Henriques (înseamnă „Afonso, fiul lui Henric”), a prosperat. Băiatul, născut probabil în jurul anului 1109, și-a urmat tatăl în calitate de Conte de Portugalia, în 1112, sub tutela mamei sale. Relația între Afonso și mama sa a fost una dificilă. La numai unsprezece ani, Afonso avea deja idei politice proprii, foarte diferite de cele ale mamei sale. În 1120, tânărul prinț a trecut de partea arhiepiscopului de Braga, un inamic politic al Teresei, și amândoi au fost trimiși în exil din ordinul ei. Afonso și-a petrecut următorii ani în afara țării sale, sub supravegherea episcopului. În 1122 Afonso a împlinit paisprezece ani, vârsta majoratului în secolul XII. S-a proclamat singur cavaler, în Catedrala din Zamora, Spania, a organizat o armată, și a pornit să obțină controlul asupra teritoriilor sale. Aproape de Guimarães, în cadrul Bătăliei de la São Mamede (1128), a învins trupele comandate de amantul și contul aliat al mamei sale, Fernando Peres de Trava din Galicia, ea devenind prizoniera sa, și fiind exilată pe viață la o mânăstire din León. Astfel, posibilitatea de a încorpora Portugalia într-un Regat al Galiciei a fost eliminată, iar Afonso a devenit unicul conducător, Duce de Portugalia, după ce poporul, Biserica și nobilimea i-au cerut independența țării. L-a biruit de asemenea pe Alfonso al VII-lea al Castiliei și Leonului, alt aliat al mamei sale, și astfel a eliberat țara de dependența politică de Regatul Castiliei și Regatul Leonului. Pe 6 aprilie 1129, Afonso Henriques a dictat documentul în care s-a proclamat Prinț al Portugaliei.
În următorii ani și-a concentrat apoi eforturile pentru a obține recunoașterea țarii sale ca un regat. În 1139, după victoria sa în bătălia de la Ourique împotriva unui contingent maur, Afonso Henriques s-a proclamat rege al Portugaliei în 1140, cu sprijinul adepților săi. Independența sa față de Regatul de León a fost recunoscută prin Tratatul de la Zamora. Independența portugheză a fost acordată în 1179 de Papa Alexandru al III-lea prin bula Manifestis Probatum și a primit titlul regesc.
Cu sprijinul cruciaților din nordul Europei, a cucerit Lisabona în 1147, astăzi capitală țării. Odată cu pacificarea internă, și-a continuat cuceririle asupra maurilor, împingându-și granițele spre sud, din Leiria până în Alentejo, mai mult decât dublând teritoriul pe care îl moștenise.
- ^ Afonso I de Bourgogne, Rei de Portugal, The Peerage, accesat în
- ^ Alfons I de Portugal, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b IeL / Alfons[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Mirabile: Archivio digitale della cultura medievale