Agent termic
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Agentul termic este un gaz sau lichid care participă la transferul de căldură servind ca intermediar la răcirea pe o parte a unui proces, transportul și stocarea energiei termice și încălzirea pe o altă parte a procesului. Agenții termici sunt utilizați în nenumărate aplicații și procese industriale care necesită încălzire sau răcire, de obicei într-un circuit închis și în cicluri continue. Lichidul de răcire, de exemplu, răcește un motor, în timp ce încălzirea apei într-un sistem de încălzire hidronică încălzește radiatorul dintr-o cameră. Apa este cel mai frecvent agent termic datorită costului redus, capacității termice ridicate și proprietăților de transport favorabile. Intervalul de temperatură util este limitat însă de îngheț sub 0 ° C și fierbere la temperaturi ridicate, în funcție de presiunea sistemului. Aditivii antigel pot atenua într-o oarecare măsură problema congelării. Mulți alți agenți termici au fost dezvoltați și utilizați într-o mare varietate de aplicații. Pentru temperaturi ridicate fluidele pe bază de uleiuri sau hidrocarburi sintetice sau silicon oferă o presiune de vapori mai mică. Săruri topite și metale topite pot fi utilizate pentru transferul și stocarea căldurii la temperaturi peste 300 până la 400 ° C, unde fluidele organice încep să se descompună. Gaze precum vaporii de apă, azotul, argonul, heliul și hidrogenul au fost folosite ca agenți termici acolo unde lichidele nu sunt adecvate.