Al doilea Asediu al Vienei

(Redirecționat de la Al doilea asediu al Vienei)
Bătălia de la Viena
Parte a Marelui război turcesc

Ilustrație a bătaliei de la Viena, 12 septembrie 1683
Informații generale
Perioadă11 septembrie - 12 septembrie 1683
LocViena, Sfântul Imperiu Roman
48°12′30″N 16°22′23″E ({{PAGENAME}}) / 48.20833°N 16.373064°E
RezultatVictoria decisivă a Ligii Sfânte
Beligeranți
Liga Sfântă
Uniunea statală polono-lituaniană
Sfântul Imperiu Roman
Bavaria
Saxonia
Franconia
Regatul Ungariei
Suabia
Imperiul Otoman
Hanatul Crimeii
Principatul Moldovei
Țara Românească
Principatul Transilvaniei
Conducători
Ioan Sobieski
Sfântul Imperiu Roman Ernst Rüdiger von Starhemberg
Sfântul Imperiu Roman Carol de Lorena
Sfântul Imperiu Roman Georg Friedrich of Waldeck
Kara Mustafa
Kara Mehmed din Diyarbakir
Ibrahim de Buda
Abaza Sari Hussein
Murad Girai
Efective
Garnizoana vieneză 15.000
Ulterior 25.000 polonezi și 40.000 germani
110.000-150.000
Pierderi
2.000 uciși
2.500 răniți
15.000 uciși
5.000 prizonieri
pierderea tuturor tunurilor

Al doilea asediu al Vienei a avut loc între 17 iulie și 12 septembrie 1683. În anul 1529 a existat deja o situație asemănătoare în războiul turco-austriac. În primul asediu apărarea austriacă a reușit să respingă masivul atac turcesc (100.000 până la 150.000 de soldați), având și puțin noroc în această izbândă neașteptată. Al doilea asediu otoman a avut loc cu o armată și mai numeroasă (200.000 de soldați), care au iernat la Edirne (Adrianopol) (1682). Cucerirea Vienei a fost considerată de otomani un scop în sine.

Importanța strategică a Vienei

modificare
  • orașul este situat la intersecția drumurilor comerciale de la Dunăre și drumul Chihlimbarului.
  • datorită regiunii de șes (câmpie) a Ungariei, regatul ungar fiind greu de apărat.
  • datorită Dunării, nordul imperiului era greu de apărat din punct de vedere militar.
  • transportul artileriei grele și aprovizionarea armatei, pe Dunăre, era mult ușurată.
  • Passau și Salzburg erau considerate un simbol al creștinătății apusene.
  • prin așezarea Vienei între Munții Carpați și Munții Alpi s-ar fi deschis poarta Europei de vest.

Descrierea atacului

modificare
  • 3 mai: armata turcească (200.000 de soldați cu 300 de tunuri) ajunge la Belgrad.

Sultanul Mehmed al IV-lea îi încredințează marelui vizir Kara Mustafa comanda oștii turcești. Mai târziu, armatei otomane i se alătură și țările vasale turcilor, ca Țara Românească sub Șerban Cantacuzino. Când ajung la Székesfehérvár (Stuhlweißenburg) descoperă intenția turcească de a ataca Viena.

  • 7 iulie: avangarda tătară ajunge de la Raab Ungaria la Petronell, 40 km de Viena. Hoarda tătară se cifrează la circa 40.000 de călăreți ceea ce reprezenta dublul apărătorilor din jurul Vienei. După năvălirea tătară, împăratul Leopold I se refugiază cu familia sa la Linz, în același timp circa 50.000 de locuitori părăsesc Viena.

Graf (grof) Ernst Rüdiger von Starhemberg preia conducerea apărării orașului.

  • 15 iulie: la o zi după sosirea armatei otomane Rüdiger refuză să capituleze, sperând cu numai 11.000 de soldați și 5.000 de locuitori și voluntari să reziste atacului turcesc, până la sosirea ajutorului din afară.
  • 15 august: Regele Jan III Sobieski pornește din Cracovia în direcția Vienei în fruntea unei oaste poloneze.
  • august: Carol al V-lea de Lorena îl învinge pe Imre Thököly la Bisamberg, situat la nord de Viena.
  • 3 septembrie: oastea otomană ocupă Burgravelin și la 4 septembrie reușesc să facă o breșă de 10 m lățime în turnul de apărare. La 6 septembrie Löwelbastei (bastionul Leului) avea o breșă de 12 m lățime.
  • 6-7 septembrie trupele de eliberare a Vienei traversează Dunărea, trupele poloneze unindu-se la Tulin (30 km de Viena) cu cele bavareze, săsești și franco-șvăbești, mai târziu și cu trupe din Veneția.
  • 12 septembrie: trupele de eliberare numite Liga creștină însumează 70.000 de luptători. Sub conducerea regelui polonez Jan Sobieski înfrâng oastea otomană cu tactica husarilor polonezi care astfel obținuseră deja victorii împotriva tătarilor. Bătălia a avut loc la Kahlenberg. Kara Mustafa, nu se poate hotărî să continue asediul (lasă 5.000 de mineri să continue munca subterană de subminare a zidului de apărare) sau să pornească atacul împotriva trupei de eliberare a orașului. Datorită atacului hotărâtor a "Ligii creștine" turcii se retrag în dezordine, căutând să-și refacă rândurile la Györ în Ungaria.
  • 25 decembrie: armata otomană se află în Belgrad. Kara Mustafa este strangulat cu funia de mătase (cu aceasta erau strangulate numai persoane importante ca de exemplu fii sultanului), din cauza înfrângerii suferite cu toate că a dispus de o forță militară de trei ori mai mare ca a învingătorilor din apus. Sultanul va primi capul tăiat al marelui vizir pe o tavă de argint.

Memoria colectivă

modificare

În semn de recunoștință pentru victoria de la Viena, Biserica Catolică a introdus sărbătoarea Sfântul Nume al Mariei pe 12 septembrie.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Al doilea Asediu al Vienei