Albastru de Berlin

Albastru de Berlin
Измельчённая берлинская лазурь, размывка на бумаге
Denumiri
Alte denumiri	hexacianoferat de fier, Albastru de Prusia, Albastru de Paris
Identificare
SMILES [Fe+3].[Fe+3].[Fe+3].[Fe+3].N#C[Fe-4](C#N)(C#N)(C#N)(C#N)C#N.N#C[Fe-4](C#N)(C#N)(C#N)(C#N)C#N.N#C[Fe-4](C#N)(C#N)(C#N)(C#N)C#N
Număr CAS	14038-43-8
ChEMBL	CHEMBL2096629
PubChem CID	2724251
Informații generale
Formulă chimică	Fe7N18C18
Aspect	pulbere albastră
Masă molară	859,23 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,9 g/cm3
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	>140 °C (se descompune)
Solubilitate	greu solubil în apă
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Albastru de Berlin („Albastru de Paris”, „ferocianură”), sau Albastru de Prusia, este un pigment mineral de culoare albastru intens. Este primul colorant obținut pe cale sintetică, obținut în trecut din vivianit. Raportul molar dintre ionii de fier și ionii de hexacianoferat de potasiu este în proporție de 1 : 1.

K[Fe^IIIFe^II(CN)₆]

• la adăugare de oxid de fier la hexacianoferatul de potasiu se obține un precipitat insolubil de culoare albastră (albastru de Berlin):

Fe^III[Fe^IIIFe^II(CN)₆]₃ · 14–16 H₂O

Utilizare

Cea mai largă utilizare, datorită granulației fine a albastrului de Berlin, este obținerea diferitelor nuanțe de culoare, în acuarele, vopsele cu ulei și tipografie. În vopsirea pereților nu este folosit datorită schimbării culorii în brun.

În medicină este folosit în tratamentul unor intoxicații cu metale ca cesiu și taliu sau la decontaminarea radioactivă a unor obiecte.

Obținere

In anul 1704 a fost descoperit în laborator printr-o întâmplare de chimistul german Heinrich Diesbach, împreună cu colegul său Johann Konrad Dippel. Cei doi au produs pigmentul într-o fabrică de coloranți din Paris, numindu-l „Albastru de Paris”, acesta fiind ulterior redenumit „Albastru de Berlin” în romanul „Frau Jenny Treibel” de Theodor Fontane.