Alberto Fernández
| Alberto Fernández | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alberto Ángel Fernández  |
| Născut | (65 de ani) Buenos Aires, Argentina |
| Copii | Tani Fernández[*] |
| Cetățenie |  Argentina |
| Ocupație | politician avocat cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba spaniolă |
| Mercosur Pro Tempore Presidency | |
| În funcție – | |
| Președintele Argentinei[*] | |
| În funcție – [1] | |
| Precedat de | Mauricio Macri |
| Succedat de | Javier Milei |
| Șeful Cabinetului Miniștrilor din Argentina | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Alfredo Atanasof[*] |
| Succedat de | Sergio Massa[*] |
| legislador de la Ciudad de Buenos Aires | |
| În funcție – [2] | |
| Premii | Grand Collar of the Order of the Southern Cross[*] (iunie 2023) Ordinul Liberatorului General San Martín[*] Orden de Mayo[*] Ordinul Insigna de Onoare[*] |
| Partid politic | Partidul Justicialist[*] (din ) Frente Renovador[*] (–) Partidul Justicialist[*] (–) |
| Ideologie | peronismo[*] |
| Alma mater | Universitatea din Buenos Aires (Título de abogado[*])[3] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Alberto Ángel Fernández (n. , Buenos Aires, Argentina) este un politician, avocat și profesor argentinian, care a ocupat funcția de Președinte al Argentinei din 2019 până în 2023.
Născut la Buenos Aires, Fernández a urmat cursurile Universității din Buenos Aires, unde a obținut diploma de drept la vârsta de 24 de ani, iar mai târziu a devenit profesor de drept penal. A intrat în serviciul public drept consilier al Consiliului Deliberativ din Buenos Aires și al Camerei Deputaților din Argentina. În 2003, a fost numit șef al cabinetului de miniștri, ocupând funcția pe tot parcursul președinției lui Néstor Kirchner și în primele luni ale președinției Cristinei Fernández de Kirchner.
Membru al partidului peronist de centru-stânga[4] Partido Justicialista, Fernández a fost candidatul partidului la alegerile prezidențiale din 2019, învingându-l pe președintele în exercițiu Mauricio Macri, cu 48% din voturi. Și-a început președinția cu câteva luni înainte de pandemia de COVID-19 din Argentina.
În politica externă, în primele luni ale președinției sale, Fernández a constatat o creștere a tensiunii dintre Argentina și Brazilia din cauza rivalității retorice politice cu președintele brazilian Jair Bolsonaro.[5] El a pus la îndoială concluziile Organizației Statelor Americane conform cărora realegerea lui Evo Morales a fost neconstituțională din cauza fraudei electorale.[6]
Note modificare
- ^ Mapa del Estado (în spaniolă), accesat în
- ^ http://www.laizquierdadiario.com/Quien-es-Alberto-Fernandez-el-candidato-que-CFK-propone-a-presidente, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.pagina12.com.ar/211490-alberto-fernandez-de-armador-a-protagonista Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „'We're back': Alberto Fernández sworn in as Argentina shifts to the left”. The Guardian. . Accesat în .
- ^ Ochoa, Raúl (). „Argentina-Brasil: incierto escenario para una relación indispensable”. Clarín (în spaniolă). Accesat în .
- ^ „Alberto Fernández defendió la legitimidad de la reelección de Evo Morales en Bolivia”. Diario La Nación. .