Alegeri generale în Argentina, 1951

Alegerile generale au avut loc în Argentina pe 11 noiembrie 1951. Alegătorii și-au ales atât președintele, cât și legislatorii. Aceasta a fost prima alegere la nivel național în care femeile din Argentina au avut drept de vot, iar prezența la vot a fost de aproximativ 88%.

Context

Președintele Juan Perón (1895–1974) fusese ales pentru prima dată în iunie 1946. Popularitatea sa era ridicată datorită reformelor sociale și proiectelor ample de lucrări publice realizate în timpul mandatului său, dar în 1951 se confrunta cu o opoziție crescândă. Decizia de a expropria cotidianul conservator La Prensa^⁠(d) (pe atunci al doilea cel mai citit ziar al țării), deși sprijinită de sindicatul muncitorilor CGT, a afectat imaginea lui Perón în anumite regiuni din țară și i-a afectat reputația internațională. De asemenea, climatul de libertate politică era limitat: candidatul opoziției din partea Uniunii Civice Radicale (UCR), congresmanul Ricardo Balbín^⁠(d), fusese deținut politic în mare parte din anul anterior.

Din punct de vedere economic, anul 1951 a adus o redresare față de recesiunea din 1949–1950 și finalizarea unor proiecte publice importante, inclusiv inaugurarea Canalului 13 (Televiziune Publică), primul post de televiziune cu emisie regulată din America Latină. Totuși, inflația în creștere, care a atins un nivel record de 50%, a dus la intensificarea grevelor.

Buletin de vot pentru Perón - Quijano.

Eva Perón (dreapta), bolnavă, votează pentru „motivul vieții ei”, președintele Juan Perón.

Partidul UCR și alte partide de opoziție, care au fost limitate în accesul lor la mass-media și au fost supuse hărțuirilor, au boicotat anumite curse pentru Congres și toate alegerile pentru Senat. Vicepreședintele, Hortensio Quijano^⁠(d), dorea să se retragă din campanie din cauza problemelor de sănătate. La 22 august, CGT a organizat un miting pe Avenida 9 de Julio^⁠(d) din Buenos Aires, susținându-i pe influenta Primă Doamnă, Eva Perón, și pe Juan Perón ca parteneri de candidatură. Însă, fără a fi cunoscut publicului, Eva Perón, la fel ca și Quijano, era într-o fază terminală a bolii, motiv pentru care a refuzat să participe. Quijano a rămas în campanie, iar tentativele de lovitură de stat din partea unor elemente ultraconservatoare ale armatei, din 28 septembrie, nu au avut succes.

În final, atacurile opoziției, popularitatea cuplului Perón și controlul asupra canalelor media au contribuit la victoria zdrobitoare a Partidului Peronist în alegeri, primele la nivel național în care votul a fost extins și pentru femei.^[1]

Candidați

Partidul Peronist: președintele Juan Perón din provincia Buenos Aires
Uniunea Civică Radicală: Congresmanul Ricardo Balbín^⁠(d) din provincia Buenos Aires

Președintele în exercițiu Juan Perón
Balbín (stânga) și colegul Arturo Frondizi^⁠(d)

Rezultate

Președinte

Candidat prezidențial	Candidat viceprezidențial		Voturi	%
Juan Domingo Perón	Hortensio Quijano^⁠(d)	Partidul Peronist (PP)	4,745,168	63.51
Ricardo Balb	Arturo Frondizi^⁠(d)	Uniunea Civică Radicală (UCR)	2,415,750	32.33
Reynaldo Pastor	Vicente Solano Lima^⁠(d)	Partidul Național Democrat (PDN)	174,399	2.33
Rodolfo Ghioldi	Alcira de la Peña	Partidul Comunist (PC)	71,318	0.95
Alfredo Palacios^⁠(d)	Am Eurocrico Ghioldi^⁠(d)	Partidul Socialist (PS)	54,920	0.74
Genaro Giacobini	Jorge Francisco Rivero	Partidul Sănătății Publice	5,512	0.07
Luciano Molinas	Juan A. D. Arana	Partidul Progresist Democrat (PDP)	2,634	0.04
Joscomandor Fernando Penelcomandorn	Beniamino A. Semiza	Partidul De Adunare A Muncii (CO)	1,233	0.02
Fără candidați		Uniunea Civică Naționalistă	163	0.00
Total			7,471,097	100

Voturi pozitive			7,471,097	98.38
Voturi nevalide/goale			110,123	1.45
Diferențe în fișa de calcul			12,928	0.17
Voturi totale			7,594,148	100
Votanți înregistrați / participare			8,613,998	88.16
Surse:^[2]^[3]^[4]

Camera Deputaților

Partidul		Voturi	%	Deputați			Delegați fără drept de vot

Partidul		Voturi	%	1952-1955	1952-1958	Total	1952-1955	1952-1958	Total
	Partidul Peronist (PP)	4,330,886	62.21	67	68	135	6	5	11
	Uniunea Civică Radicală (UCR)	2,397,262	33.27	7	7	14	—	—	—
	Partidul Național Democrat (PDN)	175,991	2.45	—	—	—	—	—	—
	Partidul Socialist (PS)	74,126	1.03	—	—	—	—	—	—
	Partidul Comunist (APC)	70,877	0.98	—	—	—	—	—	—
	Partidul Progresist Democrat (PDP)	2,717	0.04	—	—	—	—	—	—
	Partidul De Adunare A Muncii (CO)	1,276	0.02	—	—	—	—	—	—
	Uniunea Civică Naționalistă	90	0.01	—	—	—	—	—	—
Total		7,205,312	100	74	75	149	6	5	11

Voturi pozitive		7,205,312	97.63
Voturi nevalide/goale		175,120	2.37
Voturi totale		7,377,322	100
Votanți înregistrați/participare		8,360,993	88.23
Sursa:^[5]

Senat

Partidul		%	Scaune 1952-1955	Scaune 1952-1958	Total locuri
	Partidul Peronist (PP)		15	15	30
	Uniunea Civică Radicală (UCR)		—	—	—
	Partidul Național Democrat (PDN)		—	—	—
	Partidul Socialist (PS)		—	—	—
	Partidul Comunist (APC)		—	—	—
	Partidul Progresist Democrat (PDP)		—	—	—
Total			15	15	30

Voturi pozitive
Voturi nevalide/goale
Voturi totale		100
Votanți înregistrați/participare

Guvernatorii provinciali

Alegerile pentru guvernatorii provinciali
Poziții alese: 14 governors, 14 organele legislative Numire prezidențială: 9 guvernatori teritoriali, primar al orașului Buenos Aires
Date	Province	Elected	Winner	Runner-up
11 November	Buenos Aires	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Carlos Aloé (Partido Peronista) (62,99 %)	Crisólogo Larralde (Unión Cívica Radical) (33,30 %)
	Catamarca	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Armando Casas Nóblega (Partido Peronista) (76,66 %)	Ramón Edgardo Acuña (Unión Cívica Radical) (21,58 %)
	Córdoba	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Raúl Lucini (Partido Peronista) (51,98 %)	Arturo Umberto Illia (Unión Cívica Radical) (43,08 %)
	Corrientes	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Raúl Benito Castillo (Partido Peronista) (64,36 %)	Héctor Lomónaco (Unión Cívica Radical) (26,70 %)
	Entre Ríos	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Felipe Texier (Partido Peronista) (63,07 %)	Fermín J. Garay (Unión Cívica Radical) (32,68 %)
	Jujuy	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Jorge Villafañe (Partido Peronista) (79,29 %)	Horacio Guzmán (Unión Cívica Radical) (15,01 %)
	La Rioja	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Juan Melis (Partido Peronista) (73,97 %)	Herminio Torres Brizuela (Unión Cívica Radical) (26,03 %)
	Mendoza	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Carlos Horacio Evans (Partido Peronista) (66,89 %)	Leopoldo Suárez (Unión Cívica Radical) (21,22 %)
	Salta	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Ricardo Joaquín Durand (Partido Peronista) (76,37 %)	Ricardo E. Aráoz (Unión Cívica Radical) (23,34 %)
	San Juan	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Rinaldo Viviani (Partido Peronista) (78,67 %)	Juan Pascual Pringles (Unión Cívica Radical) (16,57 %)
	San Luis	Guvernator Legislaturile provinciale	Víctor Endeiza (Partido Peronista) (71,16 %)	Julio Domeniconi (Unión Cívica Radical) (15,83 %)
	Santa Fe	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Luis Cárcamo (Partido Peronista) (64,92 %)	Alfredo Julio Grassi (Unión Cívica Radical) (33,08 %)
	Santiago del Estero	Guvernator Legislaturile provinciale	Francisco González (Partido Peronista) (78,72 %)	Hugo Catella (Unión Cívica Radical) (14,06 %)
	Tucumán	Guvernator Viceguvernator Legislaturile provinciale	Luis Cruz (Partido Peronista) (70,70 %)	Celestino Gelsi (Unión Cívica Radical) (27,40 %)

Note

^ Todo Argentina
^ Confirmación electoral de la voluntad justicialista del pueblo argentino (PDF). Buenos Aires: Ministry of Interior. 1952.
^ Cantón, Darío (1968). Materiales para el estudio de la sociología política en la Argentina (PDF). Tomo I. Buenos Aires: Centro de Investigaciones Sociales - Torcuato di Tella Institute^⁠(d). pp. 141–142.
^ Historia Electoral Argentina (1912-2007) (PDF). Ministry of Interior - Subsecretaría de Asuntos Políticos y Electorales. decembrie 2008.
^ Confirmación electoral de la voluntad justicialista del pueblo argentino (PDF). Buenos Aires: Ministry of Interior. 1952.

[1] Todo Argentina

[results-2] Confirmación electoral de la voluntad justicialista del pueblo argentino (PDF). Buenos Aires: Ministry of Interior. 1952.

[3] Cantón, Darío (1968). Materiales para el estudio de la sociología política en la Argentina (PDF). Tomo I. Buenos Aires: Centro de Investigaciones Sociales - Torcuato di Tella Institute^⁠(d). pp. 141–142.

[4] Historia Electoral Argentina (1912-2007) (PDF). Ministry of Interior - Subsecretaría de Asuntos Políticos y Electorales. decembrie 2008.

[5] Confirmación electoral de la voluntad justicialista del pueblo argentino (PDF). Buenos Aires: Ministry of Interior. 1952.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]