Aleksandr Gelman
| Aleksandr Gelman | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (91 de ani)[1]  Dondușeni, România |
| Căsătorit cu | Q124910925[*] |
| Copii | Ghelman, Marat Aleksandrovici[*] Ghelman, Pavel Aleksandrovici[*] |
| Cetățenie |  România Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Rusia |
| Ocupație | scenarist jurnalist poet scriitor dramaturg prozator[*] publicist politician |
| Limbi vorbite | limba rusă[2] |
| Partid politic | Partidul Comunist al Uniunii Sovietice |
| Studii | Universitatea de Stat din Moldova |
| Limbi | limba rusă |
| Specie literară | dramă[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul de stat al URSS Lavrovaia vetv[*] Ordinul Insigna de Onoare |
Modifică date / text  | |
Aleksandr Gelman (în rusă Александр Гельман; n. , Dondușeni, România) este un dramaturg, scenarist, publicist și personaj public sovietic și rus.
Biografie
modificareS-a născut în satul Dondușeni (acum oraș și centrul raional din Republica Moldova) din județul Soroca, România interbelică, în familia lui Isaac (1904-1981) și Mani (1910-1942) Gelman. La începutul războiului, familia sa a fost deportată în ghetoul Berșad din Transnistria, unde a murit mama sa.[3] Fratele mai mic al scriitorului și bunica au pierit pe drumul spre ghetou; ca urmare, din cei 14 membri ai familiei deportați, numai el și tatăl său au supraviețuit.[4]
După război, s-a întors împreună cu tatăl la Dondușeni, unde a studiat încă trei ani la școală, apoi a intrat la școala profesională a lucrătorilor de tricotaje din Cernăuți (1948-1951). A lucrat ca asistent de maistru la o fabrică de ciorapi din Liov și, în același timp, a terminat clasa a zecea a unei școli de seară. După absolvirea școlii militare-politice de Forțe armate terestre (1952-1954), timp de 6 ani a servit în armată cu gradul de sublocotenent. A fost comandantul unei unități a regimentului 410 de apărare costieră a Mării Negre din Sevastopol (1954-1957), apoi o unitate separată a celui de-al 39-lea centru de comunicații al flotei militare din Kamceatka a Flotei Pacificului (1957-1960).[5][6]. Din 1960 a locuit la Chișinău, unde a lucrat ca operator de mașini de frezat la uzina „Electrotocipribor” (1960-1963).[7] În 1960-1963 a studiat la departamentul de corespondență al Universității de Stat din Moldova.
Din 1964 a lucrat în orașul Kiriși ca dispecer al unui departament de construcții a „Glavzapstroi”, în 1966 s-a mutat la Leningrad. În perioada 1966-1970 a fost corespondent pentru ziarele din Leningrad Smena („Schimbul”) și Stroitelnîi rabocii („Lucrătorul de construcții”). În 1970-1976 a fost membru al comitetului sindical al dramaturgilor din Leningrad.
În 1978 s-a mutat la Moscova, unde a lucrat la Teatrul de Artă din Moscova.
În 1989 a fost ales adjunct al Sovietului suprem al Uniunii Sovietice din partea Uniunii Cinematografilor din URSS. La al XXVIII-lea Congres al PCUS din iulie 1990, a fost ales membru al Comitetului central al PCUS.
Referințe
modificare- ^ Russkaia literatura XX veka. Tom 1, 2005[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ „В гетто игра была спасением и безумием”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Гельман А. И. (№ 24, 1999). „«Детство и смерть»”. Газета «Первое сентября». Arhivat din original la 2012-11-05. Accesat în 29 octombrie 2012. Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Интервью на радиостанции «Эхо Москвы»
- ^ Я старый человек и молодой поэт
- ^ Смелянский А. М. Предлагаемые обстоятельства: Из жизни русского театра второй половины XX века. — М.: Артист. Режиссёр. Театр, 1999. — С. 110. — 351 с. — ISBN 5-87334-038-2.