Aleksandr Lukașenko

Eroare Lua: bad argument #1 to 'len' (string expected, got table). Aleksandr Lukașenko (în belarusă Аляксандр Рыгоравіч Лукашэнка, Aliaksandr Rîhoravici Lukașănka; n. 30 august 1954, Kopîs, RSS Bielorusă, URSS, astăzi în Belarus) este din 20 iulie 1994 președintele Belarusului.[1]

El este în funcție cel mai mult timp dintre toți șefii de stat europeni (cu excepția monarhilor). În societatea bielorusă are titlul neoficial "Tătuca" (bielorusă Бацька).

În urma protestelor anti-Lukashenko din Belarus din 2020 și pentru continuarea mandatului prezidențial, deși s-a dovedit că a fost fraudă electorală la alegerile prezidențiale și că candidatul care ar fi câștigat alegerile este Svetlana Tihanovskaia, activistă din Belarus, Aleksandr Lukașenko este considerat în general dictatorul Belarusului.[necesită citare]

BiografieModificare

Aleksandr Lukașenko s-a născut la 30 august 1954 în orașul Kopîs, districtul Orșansk, Regiunea Vițebsk. De naționalitate belarusă.[2] A crescut fără tată. La școală era un elev dificil, fiind în evidența miliției.[3] Până în 1994 a fost ofițer militar. De asemenea, a lucrat ca director la mai multe fabrici și ferme.

În 1975 a absolvit Universitatea de Stat din Moghilău, Facultatea de Istorie, iar în 1985 a absolvit Academia de Agricultură din Belarus, Facultatea Economie, secția frecvență redusă.

În perioada 1975-1977 Aleksandr Lukașenko a fost înrolat în forțele armate în cadrul Trupelor de Frontieră,KGB, URSS.[4]

De când este președinte al Belarusului, a restructurat economia statului, introducând integrarea economică cu Rusia și colaborarea intensă cu țările din Comunitatea Statelor Independente.

Președintele BelarusuluiModificare

Al cincilea termen (2015-2020)Modificare

Alegerea Președintelui Republicii Belarus a avut loc la data de 11 octombrie 2015[5]. Potrivit CEC, Alexandru Lukașenko a câștigat 83,49% din voturi. Iar doi dintre cei trei rivali ai lui Lukașenko i-au recunoscut victoria chiar înainte de sfârșitul numerotării votului oficial[6]. Rezultatul prezentat în aceste alegeri a fost cel mai bun pentru actualul președinte pentru toate cele cinci campanii electorale în care a participat.

Începând cu 1 ianuarie 2016, a intrat în vigoare decretul președintelui A. G. Lukașenko nr. 222 (privind interdicția de a vinde produse din industria ușoară fără certificate speciale). Aceasta a provocat proteste în Belarus.

În 2017, după adoptarea Decretului nr. 3 "Cu privire la prevenirea dependenței sociale"[7], au început protestele în Belarus, care au avut loc în marile orașe ale țării. După aceea, în ianuarie 2018, decretul a fost adoptat într-o nouă ediție și cu o nouă denumire "Cu privire la promovarea ocupării forței de muncă a populației"[8].

NoteModificare

  1. ^ DW: Ultimul dictator al Europei, 12 iulie 2014, Medana Weident, Capital, accesat la 19 iulie 2014
  2. ^ „Официальный интернет-портал Президента Республики Беларусь/Биография”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Лукашенко признался, что в школьные годы стоял на учете в комнате милиции”, TUT.BY, , accesat în  
  4. ^ „РБК – новости в реальном времени”, РБК, accesat în  
  5. ^ ЦИК Белоруссии подводит предварительные итоги президентских выборов. // Сайт «Первый канал».
  6. ^ Двое из трех соперников Лукашенко признали его победу до подсчёта голосов. // Lenta.ru
  7. ^ Декрет № 3 «О предупреждении социального иждивенчества»
  8. ^ „Декрет президента Республики Берарусь, 2 апреля 2015 г. N 3 "О содействии занятости населения" (PDF). 

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aleksandr Lukașenko