Aleksandr Lukașenko
Aleksandr Lukașenko (în belarusă Аляксандр Рыгоравіч Лукашэнка, Aliaksandr Rîhoravici Lukașănka; n. 30 august 1954, Kopîs, RSS Bielorusă, URSS, astăzi în Belarus) este din 20 iulie 1994 președintele Belarusului.[11]
El este în funcție cel mai mult timp dintre toți șefii de stat europeni (cu excepția monarhilor). În societatea bielorusă are titlul neoficial "Tătuca" (bielorusă Бацька).
Biografie
modificareAleksandr Lukașenko s-a născut la 30 august 1954 în orașul Kopîs, districtul Orșansk, Regiunea Vițebsk. De naționalitate belarusă.[12] A crescut fără tată. La școală era un elev dificil, fiind în evidența miliției.[13] Până în 1994 a fost ofițer militar. De asemenea, a lucrat ca director la mai multe fabrici și ferme.
În 1975 a absolvit Universitatea de Stat din Moghilău, Facultatea de Istorie, iar în 1985 a absolvit Academia de Agricultură din Belarus, Facultatea Economie, secția frecvență redusă.
În perioada 1975-1977 Aleksandr Lukașenko a fost înrolat în forțele armate în cadrul Trupelor de Frontieră,KGB, URSS.[14]
De când este președinte al Belarusului, a restructurat economia statului, introducând integrarea economică cu Rusia și colaborarea intensă cu țările din Comunitatea Statelor Independente.
Aleksandr Lukașenko cel puțin se autonumește creștin-ortodox și de multe ori a vorbit despre Biserica Ortodoxă.[15]
Președintele Belarusului
modificareAl cincilea mandat (2015-2020)
modificareAlegerea Președintelui Republicii Belarus a avut loc la data de 11 octombrie 2015[16]. Potrivit CEC, Alexandru Lukașenko a câștigat 83,49% din voturi. Iar doi dintre cei trei rivali ai lui Lukașenko i-au recunoscut victoria chiar înainte de sfârșitul numerotării votului oficial[17]. Rezultatul prezentat în aceste alegeri a fost cel mai bun pentru actualul președinte pentru toate cele cinci campanii electorale în care a participat.
Începând cu 1 ianuarie 2016, a intrat în vigoare decretul președintelui A. G. Lukașenko nr. 222 (privind interdicția de a vinde produse din industria ușoară fără certificate speciale). Aceasta a provocat proteste în Belarus.
În 2017, după adoptarea Decretului nr. 3 "Cu privire la prevenirea dependenței sociale"[18], au început protestele în Belarus, care au avut loc în marile orașe ale țării. După aceea, în ianuarie 2018, decretul a fost adoptat într-o nouă ediție și cu o nouă denumire "Cu privire la promovarea ocupării forței de muncă a populației"[19].
Note
modificare- ^ a b c d https://president.gov.by/be/president/biography/full Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://president.gov.by/be/president/bez-galstuka/malaya-rodina Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Mîrotvoreț
- ^ http://www.nndb.com/lists/504/000063315/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Alyaksandr Hrygorevich Lukashenka, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Aleksandr Lukaschenka, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Alyaksandr (Aleksandr) Lukaschenka, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b c https://president.gov.by/be/president/bez-galstuka/semja Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://president.gov.by/be/president/dvorec-nezavisimosti Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ DW: Ultimul dictator al Europei, 12 iulie 2014, Medana Weident, Capital, accesat la 19 iulie 2014
- ^ „Официальный интернет-портал Президента Республики Беларусь/Биография”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Лукашенко признался, что в школьные годы стоял на учете в комнате милиции”, TUT.BY, , arhivat din original la , accesat în
- ^ „РБК – новости в реальном времени”, РБК, accesat în
- ^ „Lukashenko: Attempts to destroy Eastern Orthodoxy in Belarus” (în engleză). eng.belta.by. . Accesat în .
- ^ ЦИК Белоруссии подводит предварительные итоги президентских выборов. // Сайт «Первый канал».
- ^ Двое из трех соперников Лукашенко признали его победу до подсчёта голосов. // Lenta.ru
- ^ Декрет № 3 «О предупреждении социального иждивенчества»
- ^ „Декрет президента Республики Берарусь, 2 апреля 2015 г. N 3 "О содействии занятости населения"” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Legături externe
modificare- Roxana Roseti (1 mai 2004). „«Tătucul», ultimul dictator al Europei”[nefuncțională]. Jurnalul Național.
- „Ultimul dictator din Europa” (17 martie 2006). Evenimentul zilei.