Alexandru Boldur

istoric român
Alexandru Boldur
Date personale
Născutfebruarie 1886 Modificați la Wikidata
Chișinău, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
jurist
arheolog Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba romani[2] Modificați la Wikidata

Alexandru Boldur, născut pe 23 [sau 25] februarie 1886, la Chișinău, decedat pe 18 octombrie 1982, București a fost licențiat în drept, istorie și arheologie. Părinții săi au fost Vasile și Elena Boldur. Vasile Boldur a fost funcționar la poștă, apoi la Direcția Gubernială a Basarabiei.[3] Alexandru Boldur a avut o fiică, Nina Boldur .

Alexandru Boldur în Chișinău, România, 1937, anul în care fost editată „Istoria Basarabiei, volumul 1”.

A absolvit Seminarul Teolo­gic din Chișinău (bacalaureat, 1906); Universitatea din Sankt Petersburg (licențiat al Facultății de Drept, 1910); licențiat al Institutului de Arheologie din Sankt Petersburg, cu brio; în 1911 — asistent universitar la Facultatea de Drept a aceleiași universități, în 1916 — magistrat în drept pu­blic; în 1917 — conferențiar privat de istorie a dreptului; în 1921 — profesor, șef de Catedră la Institutul Juridic Superior din Sevastopol (Crimeea), apoi la Facultatea Muncitorească din Moscova.

Între anii 1922-1924 a fost Consilier juridic în Comisariatul poporului pentru comerț exterior, la Moscova.[4]

Dorul de Basarabia l-a adus acasă în 1927 — conferențiar de Istoria Românilor la Facultatea Teologică din Chișinău a Universității din lași; în 1932 - profesor agregat; în 1937 - titular la aceeași catedră; în 1938 se transferă la Iași. În 1943 - 1948 - director al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași.

A scris peste 100 de lucrări, inclusiv monografii, studii, tratate istorice. Are multe pagini dedicate Chișinăului.

Este considerat drept unul dintre cei mai importanți istorici basarabeni. Cunoștea șase limbi străine.

  • La Bessarabie et les relations russo-roumaines, Paris, J. Gamber, 1927, 410 p.;
  • Istoria relațiunilor ruso-române politice, 1928;
  • Unirea - analiza psihologică a evenimen­telor 19181928, (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 2) Editura TIMPUL, Chișinău, 2016
  • Imperialismul rusesc în Balcani;
  • Statutul internațional al Basarabiei, 1938;
  • Muzica în Basarabia, 1940
  • Romanii si stramosii lor in Istoria Transnistriei, 1943;
  • Istoria Basarabiei — București, Editura Victor Frunză, 1992;
  • Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, Editura TIMPUL, Chișinău, 2015; Madrid, 1970
  • Expediția de la Prut din 1711 (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 1), Editura TIMPUL, Chișinău, 2015;
  • Basarabia Românească (inclusă în Istoria Basarabiei, vol. 2) , Editura TIMPUL, Chișinău, 2016.
  • Viața mea. Lumini și umbre. București, Editura Albatros, 2006.
  • Plevna , Istanbul, 1979
  1. ^ Alexandru Boldur, Autoritatea BnF 
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Polina Lungu, Profesorul Alexandru Boldur : repere biografice. Analele Științifice ale Universității de Stat „B. P. Hasdeu”, vol. X, 2014 din Cahul
  4. ^ Sergiu Cornea, Polina Lungu, Constituirea carierei didactice a profesorului Alexandru V. Boldur. Culegere de documente, Cahul, 2022

Bibliografie

modificare
  • Alexandru Boldur - simbol al identității naționale. Editura Muzeului de Istorie Galați, Galați, 2020, ISBN: 978-606-8769-30-1

Legături externe

modificare