Deschide meniul principal

Alexandru Smochină

jurist şi deţinut politic român
Alexandru Smochină
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Mahala, Gubernia Herson, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat
Deținut politic Modificați la Wikidata

Alexandru Smochină (n. , Mahala, Gubernia Herson, Imperiul Rus – d. , București, România) a fost jurist și deținut politic român.

Cuprins

BiografieModificare

Alexandru Smochină s-a născut satul Mahala, suburbie a orașului Dubăsari, gubernia Herson, Imperiul Rus, pe 28 iunie 1915[1]fiind al doilea copil al Agaphiei și a lui Nichita Smochină. La ocuparea Transnistriei de armata roșie, Nichita Smochină, fost ofițer în armata imperială și deputat în Rada Ucrainei s-a refugiat la 25 decembrie 1919, în România, doar cu soția, Alexandru și sora lui Claudia rămânând în grija bunicii din partea tatălui, „mâca Anghelina”. Copilăria a fost deosebit de grea datorită lipsurilor materiale și a depărtării de părinți. La 14 iunie 1926, Nichita Smochină după aproape 7 ani a reușit să-și recupereze copii din Transnistria[2], întreaga familie locuind la Iași. Alexandru a urmat cursurile primare la Școala ,,Vasile Alecsandri” din Iași, iar după absolvirea acestora, în urma examenului, a urmat cursurile la Liceul Internat „Negruzzi” din Iași. După promovarea examenului de bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Iași, iar în anul 1941 a susținut examenul de licență. După absolvirea facultății Alexandru s-a angajat la Institutul Central de Statistică, Direcția de Studii, condusă de Anton Golopenția. În anul 1942 a fost redactor la cotidianul Transnistria, iar în perioada 1941-1944 a fost subprefect, în Guvernământul Transnistriei, inițial la Berezovka și apoi la Tiraspol. La Tiraspol a întemeiat Cercul Moldovenesc și a fost președintele Institutului Științific. După retragerea din Transnistria familia s-a mutat la București și Alexandru a lucrat ca avocat. La 20 decembrie 1948 Alexandru a fost arestat de securitatea română și predat sovieticilor. A fost judecat pe baza art. 54 Cod Penal ucrainean, punctul 4 nerecunoașterea sistemului bolșevic și lupta împotriva lui, la care s-a adăugat românizarea moldovenilor precum și punctul 10, aliniatul 1, a., popagandă antisovietică pe timp de război[3]. A fost deportat în Siberia, la 21 februarie 1949, la Magadan, apoi la Verhoiansc și pe urmă la Kolâma, Republica Yakuția, dincolo de Cercul Polar, unde temperaturile coboară iarna la până la – 70 de grade. Decizia formală de judecare luată de Consfătuirea Specială a U.R.S.S., la 16 aprilie 1949, a fost de condamnare la 25 de ani de gulag. A lucrat în minele și în fabricile de prelucrare a metaloizilor, cele mai multe fiind radioactive. A fost eliberat la 9 aprilie 1956, recunoscându-i-se cetățenia română. Repatrierea s-a făcut cu întârziere, din cauza refuzului guvernului Petru Groza de a fi reprimiți în țară[4]. Perioada petrecută în gulag este descrisă pe larg în volumul Alexandru Smochină, Care Patrie?, editor Vadim Guzun, Editura Argonaut Cluj-Napoca, apărută post-mortem în 2014. După revenirea în țară nu a mai putut practica avocatura și s-a putut angaja doar controlor la I.T.B.. În anul 1964 a reușit să fie angajat ca bibliograf principal la Bibioteca Academiei Române, loc în care și-a desfășurat activitatea până a ieșit la pensie. După revoluția din 1989, în anul 1991 a fost în vizită la rudele în Basarabia. A vrut să viziteze casa părintească de la Mahală, în care a copilărit, dar nu i s-a permis. În Basarabia a suferit o criză cardiacă și a fost tratat la Chișinău unde i s-a montat un stimulator cardiac (pacemaker). Șansa pe care i-au oferit-o doctorii de la Chișinău a descris-o într-un articol publicat în Moldova Suverană[5]. A fost membru al „Asociației Foștilor Deținuți Politici”. Alexandru Smochină a murit la 3 iulie 2002 și a fost îngropat în cimitirul „Iancu Nou”, alături de soția Iulia. Despre prezentarea personalității lui Alexandru Smochină merită menționată emisiunea "Nichita și Alexandru Smochină. Vieți irosite în Gulag și în comunism", Radio România Actualități, Istorica, 14 mai 2018.

FamilieModificare

  • Părinți: Agaphia (Ciobanu) (16 martie 1894, Mahala - 18 iulie 1951, București) și Nichita Smochină (14 martie 1894, Mahala - 14 decembrie 1980, București).
  • Copii: Elvira Veronica (n. martie 1943, București), căsătorită cu Dorin Robea (n. 1941 București)
  • Nepoți: Dan Mircea (n. 1970, București); Corina Elena (n. 1984, București); Alexandru n. 1985, București)

Activitate științificăModificare

  • Articole publicate
  • „Influența și profeția lui Dostoievski asupra revoluției ruse”, Moldova Nouă, Iași, nr. 2-3, 1935, pp. 260-291.
  • „Moldova de dincolo de Nistru”, Dacia, București, anul I, nr. 5, 15 iulie 1941.
  • „Literatura Republicii Moldovenești Sovietice”, Moldova Nouă, Iași, nr. 4, 1936, pp. 355-371.
  • „Componența etnică a republicii moldovenești”, Moldova Nouă, București, nr. 1-3, 1941, pp. 170-178; broșură, Editura Bucovina, București, 1943.
  • „Destăinuirea unui slujitor al altarului”, Cartea Moldovanului, nr. 1, 1943, pp. 186-188.
  • „Ideile lui '48 în reforma lui Cuza”, Studia et acta musei Nicolae Bălcescu, 1962.
  • „Românii din Republica Moldovenească”, A.N.R., fond Nichita Smochină, dosar 8/1968, filele 201-204.
  • „A doua naștere”, Moldova suverană, Chișinău, 1991.
  • „Nichita P. Smochină”, Cugetul, nr. 5-6, Chișinău, 1992, pp. 41-49.
  • Cărți publicate post mortem
  • Alexandru Smochină, Nichita Smochină: vox clamantis in deserto. Editor Vadim Guzun, seria Afaceri Orientale, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014, 308 p.
  • Alexandru Smochină, Care patrie? Memoriile unui subprefect român în Transnistria. Editor Vadim Guzun, seria Afaceri Orientale, Editura Argonaut Cluj-Napoca, 2014, 740 p.
  • Lucrări în cadrul echipei de identificare a românilor de la est de Bug[6]
  • „Așezarea și răspândirea românilor în Ucraina și Rusia”, 24 mai 1941.
  • „Din așezările românilor de peste Nistru”, referat.
  • „Așezarea Republicii Moldovenești, referat, 2 iunie 1941.
  • „Vechimea satelor românești de peste Nistru”, 13 iunie 1941.
  • „Harta Republicii Moldovenești”, referat, 4 iunie1941. 
  • „Pomicultura și viticultura în Basarabia și Republica Moldovenească”, referat, 25 iunie 1941.
  • Activitate editorială
  • Redactor, cotidianul Transnistria, 1942.

NoteModificare

  1. ^ Smochină, Alexandru (). Care patrie?. Argonaut, Cluj-Napoca. p. 21. 
  2. ^ Smochină, Nichita (). Memorii. Editura Academiei Române, București. p. 235-242. 
  3. ^ Mihai Tasca. „ARHIVELE COMUNISMULUI Vezi cine a fost transnistreanul care „a românizat moldovenii". Accesat în . 
  4. ^ Smochină, Alexandru (). Nichita Smochină, vox clamantis in deserto. Argonaut, Cluj-Napoca. p. 133. 
  5. ^ Moldova suverană, Chișinău, 1991. „A doua naștere”. 
  6. ^ „Românii de la est de Bug”. Accesat în . 

BibliografieModificare

  • Nichita Smochină, Memorii, Editura Academiei București, 2009.
  • Historia: Transnistreanul care a românizat moldovenii
  • anasahife.org
  • Alexandru Smochină, Care Patrie?, editor Vadim Guzun, Editura Argonaut Cluj-Napoca, 2014.
  • Alexandru Smochină, Nichita Smochină, vox clamantis in deserto, editor Vadim Guzun, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014.