Alexei Ivanovici Rîkov
| Alexei Ivanovici Rîkov | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Saratov, Imperiul Rus |
| Decedat | (57 de ani)[3][1][4] Moscova, RSFS Rusă, URSS |
| Înmormântat | Kommunarka[*] |
| Cauza decesului | pedeapsa cu moartea (plagă împușcată[*]) |
| Număr de copii | 1 |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Religie | ateism |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba rusă |
| Al 2-lea președinte al Consiliului Comisarilor Poporului URSS | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Vladimir Ilici Lenin |
| Succedat de | Veaceslav Molotov |
| Membru al Biroului Politic al CC al PCUS[*] | |
| În funcție – | |
| Deputat al Adunării Constituante Ruse | |
| Premii | Ordinul Steagul Roșu |
| Partid politic | PSDMR PCUS |
| Ideologie | comunism Marxism-leninism |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Alexei Ivanovici Rîkov (n. 13 februarie 1881 (S.N. 25 februarie) - d. 15 martie 1938) a fost un revoluționar rus și politician sovietic.
Rîkov s-a născut în Saratov în anul 1881 într-o familie țărănească. A intrat în partidul Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR) la 20 de ani și a sprijinit tabăra bolșevică în lupta cu facțiunea menșevică în 1903. Rîkov a lucrat ca agent bolșevic în Moscova și Sankt Peterburg și a avut un rol important în Revoluția din 1905.
Lui Rîkov nu i-a plăcut stilul dictatorial al lui Lenin și în 1910 s-a despărțit de bolșevici. A devenit unul dintre membrii de frunte ai Sovietului din Moscova, în cadrul căruia a activat pentru formarea unei coaliții puternice a stângii în Rusia.
În septembrie 1917, Rîkov a fost chemat să se alăture Comitetului Central al Partidului Bolșevic și Sovietului din Petrograd. În luna următoare a fost numit în Sovietul Militar Revoluționar din Moscova.
În ciuda diferențelor de vederi cu Lenin, Rîkov a fost numit Comisar pentru Afacerile Interne (1917-18), Președinte al Sovietul Suprem al Economiei Naționale (1918-20) și Vicepreședinte al Sovietului Comisarilor Poporului (1921-24) și Președinte al Sovietului Comisarilor Poporului (1924-29).
Rîkov i-a sprijinit pe Iosif Vissarionovici Stalin, Nicolai Buharin și pe Mihail Tomski în lupta pentru putere împotriva lui Lev Troțki. În 1929, Stalin s-a întors împotriva aripii de dreapta a partidului și Rîkov a fost destituit din toate funcțiile.
În 1938, Rîkov, Buharin, Ghenrih Iagoda, Neculai Krestinski și Cristian Rakovski au fost arestați și acuzați că ar fi implicați împreună cu Troțki într-un complot împotriva lui Stalin, în Procesul celor douăzeci și unu. Rîkov a fost găsit vinovat și a fost executat în 1938.[5] În 1988, Alexei Ivanovici Rîkov a fost reabilitat.[6]
Note
modificare- ^ a b „Alexei Ivanovici Rîkov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Rikov Aleksej Ivanovič, Hrvatska enciklopedija[*]
- ^ Alekseĭ Ivanovitch Rykov, Autoritatea BnF
- ^ Alexei Iwanowitsch Rykow, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Biography of Rykov, Aleksey Ivanovich - Archontology.org, www.archontology.org
- ^ Facebook; Twitter; options, Show more sharing; Facebook; Twitter; LinkedIn; Email; URLCopied!, Copy Link; Print (), Soviets Restore Stalin's Victims (în engleză), Los Angeles Times
| Predecesor: Vladimir Ilici Lenin |
Președinte al Sovietului Comisarilor Poporului 1924–1930 |
Succesor: Viaceslav Molotov |