Alexiu Viciu

folclorist din Ardeal
Alexiu Viciu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Agrișteu, România Modificați la Wikidata
Decedat (94 de ani) Modificați la Wikidata
Blaj, Alba, România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiefolclorist[*]
profesor
preot Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiColegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”

Alexiu Viciu (sau Alesiu Viciu, n. 14 decembrie 1855, Agrișteu, Mureș – d. 6 februarie 1950, Blaj) a fost un profesor, folclorist, și dialectolog român din Transilvania.

Biografie

modificare

Născut în satul Agrișteu, Mureș, este ultimul din cei doisprezece copii ai Floarei și ai lui George (Georgiu) Viciu, preot greco-catolic al parohiei Agrișteu între anii 1850-1881[1]. După un an de școală în satul natal, Alexiu își continuă studiile la Blaj (1864-1874) și apoi la Colegiul de Propaganda Fide din Roma. În 1879 absolvă Seminarul Teologic din Blaj, iar în 1881 este hirotonit preot. Devenit profesor de limba română și latină la Gimnaziul superior greco-catolic din Blaj, îi are printre elevi pe scriitorul istroromân Andrei Glavina. Inspirat de mentorul său Ioan Micu Moldovan, se interesează de folclor. De-a lungul vieții publică diverse culegeri și studii de poezie populară. Între 1888-1892 colaborează la revista Convorbiri Literare unde îi apar nu mai puțin de 351 de cântece, strigături, balade, ș.a sub semnătura V. Alesiu. Pasiunea îi este împartășită și de fratele său Benedict Viciu (1842 - 1939), precum și de fiul său Quintiliu Viciu (1884 - 1971) cu care colaborează. Interesat de dialectologie, strânge forme dialectale ale limbii române din Transilvania. Alexiu Viciu moare la vârsta de 94 de ani la Blaj, orașul în care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții.[2]

Lucrări

modificare
 
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Alexiu Viciu
  1. Limba română poporană și dialectul sicilian, Blaj, 1904;
  2. Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade. Colecție de folclor inedită, publicată cu un studiu introductiv, note, indici și glosar de R. Todoran și I. Taloș, Cluj-Napoca, 1976, 336 p.
  3. Colinde din Ardeal, Datini de Crăciun și credințe poporane. Culegere cu adnotațiuni și glosar, București, 1914. XIl + 212 p. (cu 306 piese).
  1. ^ Șematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia și Făgăraș pre anul anul Domnului 1900 de la Sânta Unire 200. Tipografia Seminarului Arhidiecesan, Blaș. . p. 780. 
  2. ^ Viciu, Alexiu (). Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade. p. 5-36. 

Legături externe

modificare
  • [1], 5 ianuarie 2017, CrestinOrtodox.ro