Alfonso La Marmora
Date personale
Nume la naștereAlfonso Ferrero della Marmora Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4] Modificați la Wikidata
Torino, Regatul Sardiniei Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[2][3][5] Modificați la Wikidata
Florența, Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Înmormântatbasilica di San Sebastiano[*][[basilica di San Sebastiano (church building in Biella, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriCarlo Emanuele La Marmora[*][[Carlo Emanuele La Marmora (politician italian)|​]]
Alberto La Marmora[*][[Alberto La Marmora (Italian general officer and naturalist (1789-1863))|​]]
Alessandro Ferrero La Marmora[*][[Alessandro Ferrero La Marmora (Italian general)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Italiei ()
Kingdom of Sardinia[*][[Kingdom of Sardinia (kingdom from 1720 to 1861)|​]] (–) Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[6] Modificați la Wikidata
Deputat al Regatului Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăXII legislatura del Regno d'Italia[*][[XII legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
În funcție
 – [1]
LegislaturăXI legislatura del Regno d'Italia[*][[XI legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
În funcție
 – [1]
LegislaturăX legislatura del Regno d'Italia[*][[X legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
ministro senza portafoglio del Regno d'Italia Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat al Regatului Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăIX legislatura del Regno d'Italia[*][[IX legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
ministro degli affari esteri del Regno d'Italia[*][[ministro degli affari esteri del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deEmilio Visconti Venosta[*]
Succedat deBettino Ricasoli
ministro della marina del Regno d'Italia[*][[ministro della marina del Regno d'Italia |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deEfisio Cugia[*]
Succedat deOrazio Di Negro[*]
Prim-ministru al Regatului Italiei[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deMarco Minghetti
Succedat deBettino Ricasoli
Deputat al Regatului Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăVIII legislatura del Regno d'Italia[*][[VIII legislatura del Regno d'Italia (legislative term)|​]]
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăVII legislatura del Regno di Sardegna[*][[VII legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
presidente del Consiglio dei ministri del Regno di Sardegna[*][[presidente del Consiglio dei ministri del Regno di Sardegna (head of the Government of the Kingdom of Sardinia (1324–1861))|​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deCamillo Benso Conte de Cavour
Succedat deCamillo Benso Conte de Cavour
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăVI legislatura del Regno di Sardegna[*][[VI legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
ministro della guerra del Regno di Sardegna Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deGiacomo Durando[*]
Succedat deManfredo Fanti[*]
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăV legislatura del Regno di Sardegna[*][[V legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
ministro degli affari esteri del Regno di Sardegna[*][[ministro degli affari esteri del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deMassimo d'Azeglio
Succedat deMassimo d'Azeglio
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăIV legislatura del Regno di Sardegna[*][[IV legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
ministro della guerra del Regno di Sardegna Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deEusebio Bava[*]
Succedat deGiacomo Durando[*]
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăIII legislatura del Regno di Sardegna[*][[III legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
ministro della guerra del Regno di Sardegna Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deEttore De Sonnaz[*]
Succedat deAgostino Chiodo[*]
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăII legislatura del Regno di Sardegna[*][[II legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]
ministro della guerra del Regno di Sardegna Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deGiuseppe Dabormida[*]
Succedat deEttore De Sonnaz[*]
deputato del Regno di Sardegna[*][[deputato del Regno di Sardegna |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
LegislaturăI legislatura del Regno di Sardegna[*][[I legislatura del Regno di Sardegna (legislative term)|​]]

PremiiOrdinul Militar al Savoiei în grad de mare cruce[*] ()
orden Sveatogo Aleksandra Nevskogo[*][[orden Sveatogo Aleksandra Nevskogo (order of chivalry of the Russian Empire)|​]]
Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*]
Ordinul Sfinții Maurițiu și Lazăr în grad de mare cruce[*]
Knight Commander of the Order of Saint Joseph[*][[Knight Commander of the Order of Saint Joseph (part of the Order of Saint Joseph)|​]]
Partid politicDestra storica[*][[Destra storica (historical political faction in Italy)|​]]
Alma materAccademia Reale di Torino[*][[Accademia Reale di Torino |​]] ()

Alfonso La Marmora (n. , Torino, Regatul Sardiniei – d. , Florența, Regatul Italiei) a fost un general și politician italian. Frații săi mai mari sunt soldatul și naturalistul Alberto della Marmora și Alessandro Ferrero La Marmora, fondatorul ramurii armatei italiene numită în prezent Bersaglieri.

Biografie

modificare
 
Garibaldi și generalul La Marmora

Născut la Torino, a intrat în armata Sardiniei în 1823 și era căpitan în martie 1848, când a dobândit distincția și gradul de maior după asediul Peschierei. În 5 august 1848 l-a scăpat pe Carol Albert al Sardiniei dintr-o mulțime revoluționară în Milano, iar în octombrie a fost promovat general și numit ministru de război. După înăbușirea revoltei de la Genova în 1849, a preluat din nou în noiembrie 1849 portofoliul de război, pe care, cu excepția perioadei de comandă a expediției din Crimeea, l-a păstrat până în 1859.[7]

A luat parte la războiul din 1859 împotriva Austriei; iar în luna iulie a acelui an i-a succedat lui Cavour în funcția de premier al Sardiniei. În 1860 a fost trimis la Berlin și Sankt Petersburg pentru a obține recunoașterea regatului Italiei și, ulterior, a deținut funcțiile de guvernator în Milano și de locotenent regal la Napoli, până când, în septembrie 1864, i-a succedat în funcția de premier al Italiei lui Marco Minghetti. În această calitate, el a modificat domeniul de aplicare al Convenției din septembrie printr-o notă în care pretindea pentru Italia libertatea deplină de acțiune în ceea ce privește aspirațiile naționale la stăpânirea Romei, document de care Visconti-Venosta a profitat ulterior pentru a justifica ocupația italiană a Romei în 1870.[7]

 
Portretul lui La Marmora

În aprilie 1866, La Marmora a încheiat o alianță cu Prusia împotriva Austro-Ungariei și, la izbucnirea celui de-al treilea război italian de independență în iunie a aceluiași an, acesta a preluat comanda unui corp de armată.[7] I se atribuie în mare măsură[8] conduita ezitantă a primelor faze ale invaziei italiene, care, în ciuda imensei superiorități italiene, a dus la înfrângerea în bătălia de la Custoza din 23 iunie. Acuzat de trădare de compatrioții săi, mai ales de către alți generali de rang înalt, și de duplicitate de către prusaci, el a publicat în cele din urmă o serie de documente (în 1873) în apărarea tacticilor sale intitulate Un po' più di luce sugli eventi dell'anno 1866 („Mai multă lumină asupra evenimentelor din 1866”), un pas care a provocat iritare în Germania și l-a expus acuzației de încălcare a secretelor de stat.[7]

Între timp, fusese trimis la Paris în 1867 pentru a se opune expediției franceze la Roma, iar în 1870, după ocuparea Romei de către italieni, a fost numit locotenent-regal al noii capitale. A murit la Florența în 5 ianuarie 1878. Scrierile lui La Marmora includ Un episodio di risorgimento italiano (1875) și Il segreto di stato nel governo costituzionale (1877).[7]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l storia.camera.it, accesat în  
  2. ^ a b c d Alfonso Ferrero La Marmora, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b c d Alfonso La Marmora, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  4. ^ a b Alfonso Ferrero La Marmora, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  5. ^ a b Alfonso Ferrero de La Marmora, Autoritatea BnF 
  6. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ a b c d e Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.
  8. ^ Quirico, Domenico. „I piemontesi”. Generali (în Italian). Mondadori. 

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alfonso La Marmora