Alpha Condé
| Alpha Condé | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | ߞߐ߲ߘߍ și ߞߐ߲ߘߍ߫  |
| Născut | (86 de ani)[1][2][3] Boké, Regiunea Boké, Guineea |
| Căsătorit cu | Djené Kaba Condé[*] |
| Cetățenie |  Guineea |
| Religie | islam |
| Ocupație | politician scriitor |
| Limbi vorbite | limba franceză[4] |
| Președinte al Uniunii Africane[*] | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Idriss Déby |
| Succedat de | Paul Kagame |
| Președinte al Guineei[*] | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Sékouba Konaté[*] |
| Succedat de | Mamadi Doumbouya[*] |
| Președinte în Adunarea Poporului din Guinea[*] | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată | |
| Premii | Ordinul Prieteniei[*] pociiotnîi doktor MGIMO[*] docteur honoris causa de l'université Général Lansana Conté[*] de la université Général Lansana Conté[*] () ordre national du Mérite[*] Order of Mohammed[*] |
| Partid politic | Adunarea Poporului din Guinea[*] |
| Alma mater | Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne Universitatea rusă a Prieteniei între popoare[*] |
Modifică date / text  | |
Alpha Condé (n. , Boké, Regiunea Boké, Guineea) este un politician guineean care a fost cel de-al patrulea președinte al Guineei din 2010 până în 2021.
Condé a petrecut zeci de ani în opoziție într-o succesiune de regimuri în Guineea, concurând fără succes împotriva președintelui Lansana Conté la alegerile prezidențiale din 1993 și din 1998 și conducând Adunarea Poporului din Guineea (APG), un partid de opoziție. Prezent din nou la alegerile prezidențiale din 2010, Condé a fost ales președinte într-un al doilea tur de scrutin. După alegerea sa, el a spus că va întări Guineea ca democrație și va lupta împotriva corupției.[5]
Când Condé a preluat funcția în decembrie 2010, a devenit primul președinte ales liber din istoria țării. El a fost reales în 2015 cu aproximativ 58% din voturi[6] și din nou în 2020 cu 59,5%,[7] în urma unui referendum constituțional care i-a permis lui Condé să „reseteze” limita de mandate și să urmărească să obțină încă două mandate.[8] Măsura a fost controversată și a stârnit proteste masive înainte și după referendum, proteste care au fost reprimate brutal. Criticii lui Condé au susținut că alegerile din 2015 și 2020 au fost fraudate.[7][9] La 30 ianuarie 2017, Condé a succedat lui Idriss Déby din Ciad în funcția de șef al Uniunii Africane.[10] El a fost succedat de președintele ruandez Paul Kagame la 28 ianuarie 2018.[11] La 5 septembrie 2021, Forțele Armate din Guineea l-au arestat pe Condé și l-au înlăturat de la putere.[12] Pe 9 decembrie 2022, Trezoreria SUA a publicat o listă cu peste patruzeci de personalități vizate de sancțiuni pentru acte de corupție și încălcări ale drepturilor omului. Printre țintele Oficiului pentru Controlul Activelor Străine (OFAC), organul de control financiar al Departamentului de Trezorerie este Alpha Condé.[1].
Note
modificare- ^ Alpha Conde, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Davos 2014 Participant List
- ^ Alpha Condé, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Smith, David (). „Guinea's president promises to turn country into stable democracy”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în .
- ^ „SYNTHESE DES RESULTATS PROVISOIRES Election Présidentielle du 11 Octobre 2015” (PDF) (în franceză). Commission Electorale Nationale Indépendante. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b „Guinea elections: Alpha Condé wins third term amid violent protests”. BBC News. . Accesat în .
- ^ „Guinea elections: Alpha Condé wins third term amid violent protests”. BBC News (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Guinea's president re-elected in contested vote, provisional results show - France 24”. France 24 (în engleză). . Accesat în .
- ^ William Mwangi (). „Guinea President Alpha Conde elected AU chair succeeding Deby”. The Star, Kenya. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ AfricaNews. „Kagame takes over AU leadership, commits to visa-free regime | Africanews”. Africanews (în engleză). Accesat în .
- ^ „Guinea coup-makers vow to 'entrust politics to the people'”. www.aljazeera.com (în engleză). Accesat în .