Alsace et Lorraine

de Chrétienno^⁠(d)
Alsace et Lorraine (Vous n'aurez pas l'Alsace et la Lorraine)
Format mic al copertei partiturii cântecului Alsace et Lorraine (1871)
Lansare	1871
Gen	cântec patriotic
Textier	Gaston Villemer^⁠(d) și Hippolyte Nazet^⁠(d)
Compozitor	Ben Tayoux^⁠(d)
Țara de origine	Franța

Alsace et Lorraine (în română Alsacia și Lorena), cunoscut și ca Vous n'aurez pas l'Alsace et la Lorraine (în română Nu veți avea Alsacia și Lorena), este un cântec patriotic francez cu versuri scrise de Gaston Villemer^⁠(d) și Hippolyte Nazet^⁠(d) și pus pe muzică de Ben Tayoux^⁠(d). El a fost scris în 1871, după Războiul Franco-Prusac, care s-a încheiat cu anexarea provinciilor franceze Alsacia și Lorena la noul Imperiu German.

Context și analiză

Acest cântec se înscrie în contextul apariției revanșismului francez și evocă speranța alsacienilor și lorenilor de a redeveni francezi.

Refrenul cântecului a devenit celebru în cursul timpului.

Versurile cântecului

“

France, à bientôt ! car la sainte espérance
Emplit nos cœurs en te disant : Adieu !
En attendant l'heure de délivrance.
Pour l'avenir… nous allons prier Dieu.
Nos monuments où flotte leur bannière
Semblent porter le deuil de ton drapeau.
France, entends-tu la dernière prière
De tes enfants couchés dans leur tombeau ?

Refren:
Vous n'aurez pas l'Alsace et la Lorraine,
Et malgré vous nous resterons Français ;
Vous avez pu germaniser la plaine,
Mais notre cœur, vous ne l'aurez jamais.

Eh quoi ! nos fils quitteraient leur chaumière
Et s'en iraient grossir vos régiments !
Pour égorger la France, notre mère,
Vous armeriez le bras de ses enfants !
Ah ! vous pouvez leur confier des armes,
C'est contre vous qu'elles leur serviront,
Le jour où, las de voir couler nos larmes,
Pour nous venger leurs bras se lèveront.

Refren:
Vous n'aurez pas l'Alsace et la Lorraine,
Et malgré vous nous resterons Français ;
Vous avez pu germaniser la plaine,
Mais notre cœur, vous ne l'aurez jamais.

Ah ! jusqu'au jour où, drapeau tricolore,
Tu flotteras sur nos murs exilés,
Frère, étouffons la haine qui dévore
Et fait bondir nos cœurs inconsolés.
Mais le grand jour où la France meurtrie
Reformera ses nouveaux bataillons,
Au cri sauveur jeté par la Patrie,
Hommes, enfants, femmes nous répondrons :

Refren:
Vous n'aurez pas l'Alsace et la Lorraine,
Et malgré vous nous resterons Français ;
Vous avez pu germaniser la plaine,
Mais notre cœur, vous ne l'aurez jamais.

(Gaston Villemer, Hippolyte Nazet, Les Chansons d'Alsace-Lorraine)^[1]

”

Creație și interpretare

Potrivit jurnalistului și istoricului Martin Pénet^⁠(d),^[2] cântecul a fost creat în 1871 de actrița și cântăreața de operă Chrétienno^⁠(d) de la teatrul parizian Eldorado^⁠(d). A fost preluat apoi de Amiati^⁠(d), Peschard și Gauthier. Prima sa înregistrare a fost realizată în 1899 de Henri Thomas.^[3] Cântecul a fost înregistrat apoi de mai mulți artiști între 1902 și 1995, printre care Adolphe Maréchal^⁠(d) (1902), Jean Noté^⁠(d) (1919), Georges Thill^⁠(d) (1939), Germaine Montéro^⁠(d) (1939) și Alain Vanzo^⁠(d) (1995).

Posteritatea cântecului

Vous n'aurez pas l'Alsace et la Lorraine^⁠(d), film regizat de Coluche si Marc Monnet^⁠(d) și lansat în 1977.
În baletul Les Animaux modèles^⁠(d) (1940–1941) al lui Francis Poulenc, a treia scenă care prezintă fabula Leul îndrăgostit^⁠(d) a lui La Fontaine folosește ca temă principală o versiune ușor modificată a ariei.^[4] Opera a avut premiera în 1942 la Opéra Garnier în fața unui public format din ofițeri germani.
Cei șase jandarmi din Saint-Tropez cântă refrenul cântecului în filmul Jandarmul la New York (1965).^[5]

Note

^ Villemer & Delormel 1885.
^ Pénet & Gausse 1998, p. 549.
^ Kelly 1990, p. 80. , afirmație preluată în Simeone, Nigel (2006). „Making Music in Occupied Paris”. The Musical Times^⁠(d) (în engleză). 147: 35.
^ „Francis Poulenc” (pdf). Orchestre de Paris^⁠(d). februarie 2017. p. 9. Accesat în 16 mai 2023. .
^ Pierre Amo (7 august 2022), „2 en 1 à cause de bugs: diverses remarques sur Le Gendarme se marie&Les Gendarmes à New-York”, SensCritique, accesat în 25 iunie 2023

Bibliografie

Villemer, Gaston; Delormel, Lucien (1885). Les Chansons d'Alsace-Lorraine (ed. L. Barthlot / Marpon & Flammarion). Paris. p. 22-23. Accesat în 27 ianuarie 2019. .
Klein, Jean-Claude (1989). Florilège de la chanson française (în franceză) (ed. Bordas^⁠(d)). Paris. p. 254. ISBN 2-04-018461-9.
Pénet, Martin; Gausse, Claire (1998). Mémoire de la chanson (ed. Omnibus^⁠(d)). ISBN 2-258-05062-6. , al 2-lea éd. 2001 ISBN: 2-258-05830-9
Kelly, Alan (1990). His master's voice/La Voix de son maître : The French Catalogue. A Complete Numerical Catalogue of French Gramophone Recordings made from 1898 to 1929 in France and elsewhere by The Gramophone Company Ltd, with the cooperation of the EMI Music Archive (în engleză) (ed. Greenwood Press). New York-London. p. 679. ISBN 0-313-27333-2.

Vezi și

[1] Villemer & Delormel 1885.

[2] Pénet & Gausse 1998, p. 549.

[3] Kelly 1990, p. 80. , afirmație preluată în Simeone, Nigel (2006). „Making Music in Occupied Paris”. The Musical Times^⁠(d) (în engleză). 147: 35.

[4] „Francis Poulenc” (pdf). Orchestre de Paris^⁠(d). februarie 2017. p. 9. Accesat în 16 mai 2023. .

[SensCritique-5] Pierre Amo (7 august 2022), „2 en 1 à cause de bugs: diverses remarques sur Le Gendarme se marie&Les Gendarmes à New-York”, SensCritique, accesat în 25 iunie 2023

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]