Ambutisare

Ambutisarea este procesul de deformare plastică a unei table de grosime mică, în comparație cu celelalte dimensiuni, pentru obținerea unui corp care să prezinte o cavitate. Deformarea fără încălzirea prealabilă a corpului se numește ambutisare la rece, folosită în special pentru corpuri de grosime relativ mică (table, platbande, etc.). În cazul în care corpul este prealabil încălzit, deformarea se numește ambutisare la cald, metodă folosită mai ales pentru corpuri cu grosimi mari sau având duritatea ridicată, în vederea obținerii unor corpuri cu formă simplă, fără unghiuri ascuțite.

Procesul de ambutisare și tensionarea materialului modificare

La ambutisarea unei piese, partea centrală a semifabricatului plat va forma fundul piesei iar partea sa periferică inelară va forma pereții laterali ai acesteia. Excesul de material al părții periferice inelare urmează să se redistribuie, proces legat de o tensionare a materialului specifică ambutisării, care constă într-o întindere radială și o compresiune tangențială.^[1]

Compresiunea tangențială duce la pericolul formării cutelor pe suprafața laterală a pieselor ambutisate. Pericolul este cu atât mai pronunțat cu cât este mai subțire semifabricatul plat și cu cât este mai înaltă piesa ce se execută. De aceea, în afară de ambutisarea fără fixarea materialului se aplică deseori ambutisarea cu fixarea materialului, în care strângerea semifabricatului între placa de ambutisare și placa de apăsare a matriței se face cu o forță de fixare F_f.

Forța F_f pentru fixarea semifabricatului plat se calculează ca produs al ariei suprafeței de fixare A cu presiunea p de fixare, adică

                                 F_f = Ap.

În cazul fixării cu fixarea semifabricatului, în partea periferică, inelară, materialul este solicitat suplimentar și la compresiune axială.

Numărul operațiilor succesive necesare la ambutisarea unei piese cilindrice cu diametrul d_n, pornind de la un semifabricat circular plat cu diametrul D se determină cunoscând că:

  d₁ = m₁D;  d₂ = m₁m₂D; d_n= m₁m₂..m_nD

în care m₁, m₂...m_n sunt coeficienții de ambutisare pentru operațiile 1...n; d₁...d_n sunt diametrele interioare pentru operațiile succesive de ambutisare.

Ambutisarea la cald (cu încălzire) se aplică pentru aliaje de aluminiu, de magneziu și de titan.^[2] În acest caz, într-o singură operație se pot obține înălțimi ale pieselor de aproximativ două ori mai mari decât la ambutisarea la rece.

Ambutisare fără subțiere, respectiv cu subțiere. Procedeele principale de ambutisare sunt:

ambutisare fără subțierea pereților, cu o variație foarte mică a grosimii semifabricatului s, în cazul în care între poanson și placa de ambutisare există un joc j≥ s;
ambutisare cu subțierea pereților, atunci când grosimea semifabricatului se micșorează în procesul de ambutisare, astfel încât j≤ s.^[3]

Variante ale procesului de ambutisare modificare

Unele dintre procesele neconvenționale de ambutisare includ diferite variante cum sunt: ambutisarea hidromecanică, ambutisarea hidraulică, procesul de hidroformare etc.

Note modificare

^ Manualul inginerului mecanic. Tehnologia construcțiilor de mașini. Coordonator Aurel Nanu. Editura Tehnică, București, 1972, pp. 296-297
^ Spravocinik tehnologa-mașinostroitelea, tom 1, Moscova, Ed. Mașinostroenie, 1985, p. 161
^ Adrian Cirillo ș.a., Tehnologia matrițării și ștanțării la rece. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966, p. 168

[1] Manualul inginerului mecanic. Tehnologia construcțiilor de mașini. Coordonator Aurel Nanu. Editura Tehnică, București, 1972, pp. 296-297

[2] Spravocinik tehnologa-mașinostroitelea, tom 1, Moscova, Ed. Mașinostroenie, 1985, p. 161

[3] Adrian Cirillo ș.a., Tehnologia matrițării și ștanțării la rece. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966, p. 168

[1]

[2]

[3]