Anatemă

Anatema (din greacă ἀνάθεμα^[1]) este o formulă de blestem folosită pentru prima dată de Pavel (Romani 9:3, Corinteni 16,22), mai târziu de biserică, cu ocazia excomunicărilor.

Sensul cuvântului anatema este acela de condamnare, excludere din societate, pieire eternă. Ea se aplică atât clericilor cât și mirenilor.^[2]

Mica anatemă (excommunicatio minor) reprezintă refuzul acordării sacramentelor sau a titlului de preot, iar Marea anatemă (excommunicatio major) înseamnă excluderea din biserică.

ReferințeModificare

^ „Anatema”. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 7 iunie 2015.
^ „Abateri și delicte în dreptul penal bisericesc!”. Arhivat din original la 19 martie 2016. Accesat în 6 iulie 2013.

Legături externeModificare

Despre Anatema la enciclopedia OrthodoxWiki
Binecuvântare și blestem: cu sau fără Dumnezeu^{[nefuncțională]}, 14 februarie 2010, Diac. George Aniculoaie, Ziarul Lumina

Acest articol legat de religie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !

[1] „Anatema”. Arhivat din original la 4 martie 2016. Accesat în 7 iunie 2015.

[2] „Abateri și delicte în dreptul penal bisericesc!”. Arhivat din original la 19 martie 2016. Accesat în 6 iulie 2013.

[1]

[2]