André Campra
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
André Campra | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4][5] Aix, Franța |
Decedat | (83 de ani)[1][6][7][3][8] Versailles, Communauté d'agglomération Versailles Grand Parc(d), Regatul Franței[9] |
Frați și surori | Joseph Campra[*] |
Religie | Biserica Catolică |
Ocupație | compozitor coregraf[*] clavecinist[*] |
Limbi vorbite | limba franceză[7] |
Gen muzical | operă |
Instrument(e) | vioară |
Discografie | |
Înregistrări notabile | L'Europe galante[*] Les Fêtes vénitiennes[*] Alcine[*] |
Modifică date / text |
André Campra (botezat pe 4 decembrie 1660, Aix-en-Provence – d. 29 iunie 1744, Versailles) a fost un compozitor francez.
Biografie
modificareDin punct de vedere cronologic în istoria muzicală este situat între Jean-Baptiste Lully și Jean-Philippe Rameau, participând la apariția unor forme noi în opera franceză.
După ce a fost format la catedrala Saint-Sauveur din Aix-en-Provence, accede în doar câțiva ani la postul de profesor muzician la Notre-Dame de Paris, după ce a fost în aceeași postură la Toulon, Arles (la catedrala Saint-Trophime) și la catedrala Saint-Etienne din Toulouse. Va deveni astfel inspector general, dirijând de asemenea muzicienii și pajii Capelei regale (cu precădere cântăreți –cântăreți bisericești – adulți și tineri în curs de formare) fiind unul dintre cei doi compozitori „obișnuiți”, până ce se retrage în 1735 din motive de sănătate. Este autorul a numeroase opere profane mai ales în domeniul operei de balet (pentru care a fost un adevărat creator). Va compune un număr important de partituri religioase. Unele dintre marile sale motete au rămas celebre (mai ales Requiemul).
Culmea gloriei sale a fost în perioada Regenței (1715-1723), Campra fiind adulat până în ultimii ani ai vieții sale.
Deces
modificareMoare la Versaille în 29 iunie 1744, la vârsta de 83 de ani. Testamentul său ni-l arată, destul de curios, sărac, infirm, izolat în micul său apartament, în compania a doi servitori. Când a murit, opera sa, deși era încă vie difuzată în provincie se va menține în repertoriu pentru mai mult de douăzeci de ani.
Note
modificare- ^ a b André Campra, Roglo
- ^ André Campra, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b André Campra, Musicalics
- ^ „André Campra”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ André Campra, International Music Score Library Project, accesat în
- ^ André Campra, SNAC, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ André Campra, GeneaStar
- ^ „André Campra”, Gemeinsame Normdatei, accesat în