Deschide meniul principal
Andrei Magieru
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Brazi, Prahova, România Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Semnătura olografă a episcopului Andrei Magieru pe fila unei cărți aparținând bisericii-monument din Obârșa, Hunedoara

Andrei Magieru (n. , Brazi, Prahova, România – d. ) a fost un episcop ortodox român al Aradului. A avut un rol important în salvarea unui număr important de evrei arădeni în perioada persecuțiilor naziste din 1941 - 1944[1].

Cuprins

BiografiaModificare

Andrei Magieru s-a născut în localitatea Saturău (astăzi Brazi), județul Arad, la 27 iunie 1891, tatăl său fiind preot. Va studia în gimnaziile de la Arad și Beiuș, după care va urma cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Cernăuți (1909 - 1913). Este numit doctor în Teologie în 1916 și urmează cursurile Facultății de Litere a Universității din Budapesta, pe care însă nu le va termina.

Activitatea la OradeaModificare

Devine rector al Internatului diecezan din Beiuș (1914 - 1917) și secretar al Consistoriului ortodox român din Oradea (1917 - 1921). Va participa activ la evenimentele din 1918 - 1919, legate de Unirea Transilvaniei cu România, după care va fi numit delegat al românilor bihoreni pe lângă misiunea militară străină din Oradea și consilier al nou-înființatei Episcopii a Oradiei (1921 - 1926). Este hirotonit diacon celibatar în 1918, iar în 1922 devine preot. Este tuns în monahism la mănăstirea Sinaia, în 1924 și primește numele de călugărie Andrei. În 1925 devine arhimandrit și mai apoi arhiereu-vicar al episcopiei Oradiei (1926 - 1935), cu titlul „Crișanul”.

Activează ca redactor al publicației eparhiale „Legea Românească” (1921 - 1923) și profesor de Noul Testament la Academia Teologică din Oradea (1924 - 1936).

Episcop al AraduluiModificare

La 10 decembrie 1935, este ales episcop al Aradului și va fi instalat în funcție la 2 februarie 1936, păstorind această eparhie până la moarte.

Ca episcop al Aradului, va îndruma viața bisericească din eparhie, activitatea Academiei Teologice și cea editorială.

În 1936, face parte din delegația condusă de patriarhul Miron Cristea în Marea Britanie, iar în 1951, din delegația patriarhală ce a vizitat Patriarhia Rusă.

Motivul decesuluiModificare

Andrei Magieru se stinge din viață la 13 mai 1960, fiind înmormântat în cripta episcopală de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog.

Referitor la motivul morții episcopului arădean, au apărut o serie de mărturii, dintre care cea mai importantă este cea oferită de preotul Nicolae Grebenea și confirmată de istoricul Cicerone Ionițoiu, care susține că episcopul Andrei Magieru ar fi fost otrăvit din ordinul regimului comunist.[1].

ReferințeModificare