Andrei Magieru
| Andrei Magieru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Brazii, Arad, România |
| Decedat | (68 de ani) Arad, România |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Andrei (cu numele laic de Aurelian Magieru, n. , Brazii, Arad, România – d. , Arad, România) a fost un episcop ortodox român al Aradului. A avut un rol important în salvarea unui număr important de evrei arădeni în perioada persecuțiilor naziste din 1941 - 1944.[1]
Biografia
modificareAndrei Magieru s-a născut în localitatea Saturău (astăzi Brazi), județul Arad, la 27 iunie 1891, tatăl său fiind preot. Va studia în gimnaziile de la Arad și Beiuș, după care va urma cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Cernăuți (1909 - 1913). Este numit doctor în Teologie în 1916 și urmează cursurile Facultății de Litere a Universității din Budapesta, pe care însă nu le va termina.
.JPG)
Activitatea la Oradea
modificareDevine rector al Internatului diecezan din Beiuș (1914 - 1917) și secretar al Consistoriului ortodox român din Oradea (1917 - 1921). Va participa activ la evenimentele din 1918 - 1919, legate de Unirea Transilvaniei cu România, după care va fi numit delegat al românilor bihoreni pe lângă misiunea militară străină din Oradea și consilier al nou-înființatei Episcopii a Oradiei (1921 - 1926). Este hirotonit diacon celibatar în 1918, iar în 1922 devine preot. Este tuns în monahism la mănăstirea Sinaia, în 1924 și primește numele de călugărie Andrei. În 1925 devine arhimandrit.
Activează ca redactor al publicației eparhiale „Legea Românească” (1921 - 1923) și profesor de Noul Testament la Academia Teologică din Oradea (1924 - 1936).
4 iulie 1926 in cadre de osebită solemnitate s'a să vârșit actul sfințirii întru arhiereu-vicar cu titlul „Crișanul”, de către P. Sf. Sa. episcopul Roman, ca mandatar al I. P. Sf. Mitropolit Nicolae Bălan, asistat de Nicolae Ivan al Clujului și Grigorie Comșa al Aradului[2].
Episcop al Aradului
modificareLa 10 decembrie 1935, Marele colegiu electoral întrunit la București, a ales în scaunul de Episcop al Aradului, cu o majoritatea covârșitoare de 129 voturi din 153, pe P. S. Arhiereu-vicar Andrei dela Oradea[3]. Va fi instalat în funcție la 2 februarie 1936, păstorind această eparhie până la moarte.
Ca episcop al Aradului, va îndruma viața bisericească din eparhie, activitatea Academiei Teologice și cea editorială.
În 1936, face parte din delegația condusă de patriarhul Miron Cristea în Marea Britanie, iar în 1951, din delegația patriarhală ce a vizitat Patriarhia Rusă.
Motivul decesului
modificareAndrei Magieru se stinge din viață la 13 mai 1960, fiind înmormântat în cripta episcopală de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog.
Referitor la motivul morții episcopului arădean, au apărut o serie de mărturii, dintre care cea mai importantă este cea oferită de preotul Nicolae Grebenea și confirmată de istoricul Cicerone Ionițoiu, care susține că episcopul Andrei Magieru ar fi fost otrăvit din ordinul regimului comunist.[4]
Referințe
modificare- ^ Mircea Păcurariu. Magieru Andrei // Dicționarul teologilor români. — București: Editura Enciclopedică, 1996. — 501 p. — ISBN 973-97391-4-8.
- ^ Sfințire de Arhiereu // BISERICA și ȘCOALA. Anul L. 11 Iulie 1926. N-rai 28. — P. 1-2
- ^ Noul Episcop al Aradului: Dr. ANDREI MAGER // Renașterea, Anul XIII. Nr. 50. 15 Decemvrie 1935. — P. 1
- ^ pr. prof. dr. Ioan Durã Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române îndepãrtați din scaun și trimiși în recluziune monasticã de cãtre autoritãțile comuniste în anii 1944-1981 // Revista Memoria. 2017. - № 10. - pp 170-171