Andrei Negru

botanist moldovean
Andrei Negru
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Stoicani, raionul Soroca, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiebotanist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterUniversitatea de Stat din Tiraspol  Modificați la Wikidata

Andrei Negru (n. , Stoicani, raionul Soroca, Moldova – d. ) a fost un savant - botanist moldovean recunoscut în multe țări, academician, doctor habilitat, profesor universitar. Membru corespondent și membru titular al Academiei de Științe a Moldovei[1].

Este fondator al Școlii Paleobotaniștilor din Republica Moldova.

Biografie

modificare

A absolvit Facultatea de biologie și chimie a Institutului pedagogic din Tiraspol (1960). Activitatea pedagogică o începe în calitate de profesor de biologie la școala medie din satul Pragila, raionul Florești (1960 - 1961).

Activitate științifică

modificare

În 1963 - 1966 activează în calitate de lector-asistent la Catedra de Botanică la Institutul Pedagogic din Tiraspol. În anul 1966 își continuă studiile la doctorantură la Institutul de Botanică „V. L. Kamarov” al Academiei de Științe a Federației Ruse din Sankt-Petersburg. Susține teza doctor în științe biologice (1969), de doctor habilitat (1986). Devine ales profesor universitar (1986).

În anii 1969 - 2011 a activat ca cercetător științific, șef de laborator (1976-1981), director adjunct pentru probleme de știință (1981-1987), director al Grădinii Botanice (Institut) (1988-1996), profesor universitar la USM (1996-2003), șef de laborator la Grădina Botanică (Institut) (2006-2011).

A descoperit peste 120 taxoni fosili de plante, noi pentru știință. De o apreciere înaltă se bucură lucrările fundamentale în domeniul conservării biodiversității forestiere, plantelor rare și sistematicii florei spontane contemporane a Basarabiei, precum și activitatea sa în construcția și amenajarea peisagistică a Grădinii Botanice.

Autor a peste 300 de lucrări științifice, inclusiv 14 monografii.

  1. ^ Akademos, N.2-3 (7), p. 82-83

Legături externe

modificare