Angela Ioan
actriță română de teatru și de film
| Angela Ioan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (64 de ani)  București, România |
| Ocupație | actriță |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Angela Ioan (n. , București, România) este o actriță română de film[1] și de teatru.[2][3]
BiografieModificare
În 1980 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică,[1] Facultatea de Teatru, Secția Actorie, la clasa profesoarei Olga Tudorache.[2][3]
În teatru, în perioada 1978-1980 a colaborat cu Teatrul Mic din București, între 1980-1984 a fost actriță la Teatrul Național din Timișoara.[2] Din 1984 până în 1989 a colaborat cu ATM (Asociația Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale).[2] Din 1985 este actriță la Teatrul Odeon.[2]
FilmografieModificare
- 1981 - Dragostea mea călătoare - Simina Turbatu
- 1981 - Fata morgana
- 1981 - Ana și „hoțul”
- 1983 - Misterele Bucureștilor
- 1984 - Acțiunea Zuzuc
- 1984 - Zbor periculos - Livia, prietena Ruxandrei
- 1984 - Galax, omul păpușă
- 1985 - Aripi de zăpadă
- 1987 - Primăvara bobocilor - tractorista Niculina, sora geamănă a lui Ionuț
- 1987 - Cetatea ascunsă - profesoara
- 1991 - Vinovatul
- 1992 - Stejarul
- 1994 - Nobody's Children, TV
- 2017 - Breaking News, Carmen
- 2018 - Povestea unui pierde-vară[4] ca mama lui Petru[5]
TeatruModificare
Teatrul OdeonModificare
- Sultana, nevasta lui Ioniță în Trei generații de Lucia Demetrius, regia artistică Dinu Cernescu[2]
- Mama în Blifat de Gabriel Pintilei, regia Alexandru Mihail[2]
- Matilda în Ultima femeie a Senorului Juan de Leonid Juhovitki, regia Vladimir Granov[2]
- Pacientă în Veronika se pregătește să moară după Paulo Coelho, regia Gelu Colceag[2]
- Yvette Longpre în Cumetrele de Michel Tremblay, regia Petre Bokor[2]
- Elsa în La țigănci după Mircea Eliade, regia Alexander Hausvater[2]
- Eleonora în Tango de Slawomir Mrozek, regia Laurian Oniga[2]
Teatrul Național RadiofonicModificare
- 1985 - Spectacolul nu va avea loc de Alfredo Balducci
- 1986 - Jurnalul lui Eugéne Delacroix de Elsa Grozea[6]
NoteModificare
- ^ a b Angela Ioan, istoriafilmuluiromanesc.ro. Accesat la 15 august 2020.
- ^ a b c d e f g h i j k l Angela Ioan, teatrul-odeon.ro. Accesat la 15 august 2020.
- ^ a b Ramona Vintilă, "Astăzi e ziua ta..." :Angela Ioan, jurnalul.ro. Adus la 19 septembrie 2007. Accesat la 15 august 2020.
- ^ Povestea unui pierde-vară | Netflix,
- ^ SA, Imedia Plus Group (2018-04-12 14:16:10), Povestea unui pierde-vară (2018), Cinemagia Verificați datele pentru:
|date=(ajutor) - ^ Teatrul Naţional Radiofonic, tnr.srr.ro