Anna Maria Ortese
Date personale
Născută[4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Roma, Regatul Italiei[9][4] Modificați la Wikidata
Decedată (83 de ani)[10][11][4] Modificați la Wikidata
Rapallo, Liguria, Italia[9][4] Modificați la Wikidata
Înmormântatăcimitero monumentale di Staglieno[*][[cimitero monumentale di Staglieno (cemetery in Genoa, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
jurnalistă
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[12] Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activă ca scriitoare1937-1987
Limbilimba italiană  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeL’infanta Se Polta, Il Mare Non Bagna Napoli
Note
PremiiPremiul Strega[1]
Premiul Viareggio[1]
prix du meilleur livre étranger[*][[prix du meilleur livre étranger (French literary prize)|​]][2]
Premio Ceppo Pistoia[*][[Premio Ceppo Pistoia (Italian literary prize)|​]][3]  Modificați la Wikidata

Anna Maria Ortese (n. , Roma, Regatul Italiei – d. , Rapallo, Liguria, Italia) a fost o prozatoare, tomancieră și poetă italiană. Ea a fost cel mai bine cunoscută pentru povestirea „Il Mare Non Bagna Napoli” (1953), în care a descris condițiile cumplite de viață din Napoli după cel de-al Doilea Război Mondial. Ea a spus odată: „scriem pentru că noi căutăm companie, apoi publicăm pentru că primim niște bani”.

Primii ani

modificare

S-a născut la Roma ca al cincilea din cei șase copii ai lui Vaccá Beatrice și Oreste Ortese. Tatăl ei lucra pentru guvernul Italian, iar familia s-a mutat frecvent.[13] În ianuarie 1933, fratele ei, Emmanuel, de care era foarte apropiată, a murit în Martinica, unde nava pe care lucra a acostat. Moartea sa a determinat-o să scrie.

Primele ei poezii au fost publicate în revista La Sierra Lettering. Scrierile ei au fost bine primite, iar ea a fost încurajată să scrie în continuare. În anul următor, aceeași revistă a publicat prima povestire, „La Pellerossa”. În 1937, Massimo Bontempelli, scriitor pentru La Bompiani și mentor al lui Ortese, a publicat o altă povestire, „Angelici dolori”. Deși această poveste a primit recenzii favorabile, ea a atras critici din partea proeminenților critici literari Falqui și Vigorelli.

În ciuda începutului promițător, inspirația și motivația ei s-au diminuat. În 1939 a călătorit de la Firenze la Veneția, unde a găsit un loc de muncă pe post de corector la ziarul local Il Gazzetino. Odată cu apropierea celui de-al Doilea Război Mondial, Ortese a revenit la Napoli, unde a locuit iarăși cu familia ei. Acolo și-a găsit inspirația să scrie. La sfârșitul războiului, Anna a lucrat ca scriitoare pentru revista Sud.

Părinții ei au murit în 1950 și 1953. În acest timp, ea a publicat o a doua și a treia carte: L'infanta sepolta și Il mare non bagna Napoli. Cea de-a doua carte menționată era alcătuită din cinci capitole, în care erau descrise condițiile cumplite de viață din Napoli după război. Cartea a devenit extrem de apreciată și a fost distinsă cu Premiul Viareggio. Filmul Un paio di occhiali a fost realizat după primul capitol al romanului, fiind prezentat la Bienala de la Veneția în 2001.

De la mijlocul anilor 1950 până la sfârșitul anilor 1960, Anna a călătorit și a scris intens. S-a întors la Milano în anul 1967 și a scris o carte, Poveri e semplici, pentru care a fost distinsă cu Premiul Strega.[14]

În ultimii ani, Ortese a devenit tot mai izolată până la vârsta de șaptezeci și cinci de ani, când s-a mutat la Rapallo pentru a locui cu sora ei. La vârsta de 80 de ani, ea a început să corespondeze cu Beppe Costa, care a încurajat-o să publice Il treno russo. Curând după aceea, Anna a acceptat propunerea de a republica multe dintre vechile ei romane. Unul dintre ele, L'iguana, a fost tradus în franceză și publicat de editura Gallimard în 1988. Un altul, Il cardillo addolorato, a ajuns în topul cărților de ficțiune în limba italiană.[15] În 1987 a fost publicată colecția de proză A Music Behind the Wall: Selected Stories.[16]

A murit la vârsta de 84 de ani, în casa ei din Rapallo în martie 1998. Opera ei a beneficiat de recunoaștere internațională abia după moartea ei.[17]

Povestiri

modificare
  • „Il Pellirossa”
  • „Angelici dolori”
  • Il mare non bagna Napoli
  • L’infanta sepolta
  • Il porto di Toledo
  • Il cardillo addolorato
  • Silenzio a Milano
  • L’Iguana
  • Poveri e semplici
  • Il cappello piumato
  • Il treno russo
  • Alonso e i visionari
  • In sonno e in veglia
  • Premiul Viareggio (1953), pentru „Il Mare non bagna Napoli”
  • Premiul Strega (1967), pentru Poveri e Semplici
  • Premiul Procida-Elsa Morante (1998), pentru In Sonno e in Veglia
  • Prix du Meilleur Livre Etranger (1998), pentru ediția franceză a Il Cardillo Adolorato (la Douleur du chardonneret)

Referințe

modificare
  1. ^ a b https://artflsrv04.uchicago.edu/cgi-bin/efts/textdbs/IWW//hub.py?type=author&browse=full&auth_code=A0225  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.babelio.com/prix/47/Meilleur-Livre  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://paolofabrizioiacuzzi.it/home/premio-del-ceppo/il-premio/albo-doro/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Anna Maria Ortese, SNAC, accesat în  
  7. ^ Anna Maria Ortese, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  8. ^ Anna Maria Ortese, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  9. ^ a b OPAC SBN, accesat în  
  10. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  
  11. ^ BeWeB, accesat în  
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  13. ^ "Ortese, Anna Maria (1914-1998)".
  14. ^ Slonim, Marc, Review of Poveri e semplici[nefuncționalăarhivă], The New York Times Book Review, 27 august 1967, pp. 16, 18, 22-3.
  15. ^ "Anna Maria Ortese", Encyclopædia Britannica.
  16. ^ "Review: A Music Behind the Wall: Selected Stories'".
  17. ^ Obituary: Anna Maria Ortese.

Bibliografie

modificare
  • Reed, Cosetta S. "Biography: Ortese, Anna Maria," N.p., 2004.
  • "Anna Maria Ortese", The Times Literary Supplement, 29 January 1970.