Anomalia adevărată este unul din cei trei parametri unghiulari ce caracterizează mișcarea pe o orbită închisă. Se raportează la un cerc tangent cu orbita închisă într-un punct.
Diagramă reprezentând anomalia medie M , anomalia excentrică E şi anomalia adevarată
ν
{\displaystyle \nu }
, pe orbită şi pe cercul auxiliar
Relatia dintre anomalia adevărată
ν
{\displaystyle \,\nu }
și cea excentrică E este:
cos
ν
=
cos
E
−
e
1
−
e
⋅
cos
E
{\displaystyle \cos {\nu }={{\cos {E}-e} \over {1-e\cdot \cos {E}}}}
ori echivalent
tan
ν
2
=
1
+
e
1
−
e
tan
E
2
.
{\displaystyle \tan {\nu \over 2}={\sqrt {{1+e} \over {1-e}}}\tan {E \over 2}.}
așadar
ν
=
2
a
r
g
(
1
−
e
cos
E
2
,
1
+
e
sin
E
2
)
{\displaystyle \nu =2\,\mathop {\mathrm {arg} } \left({\sqrt {1-e}}\,\cos {\frac {E}{2}},{\sqrt {1+e}}\sin {\frac {E}{2}}\right)}
unde
arg
(
x
,
y
)
{\displaystyle \operatorname {arg} (x,y)}
argumentul polar al vectorului
(
x
,
y
)
{\displaystyle \left(x,y\right)}