Ansatz (Ger., "rudimentar"; azi, "apropiere, concepție, mod de abordare, punct de start"; plural: Ansätze) este un substantiv german cu semnificații multiple.[1]. În matematică, termenul "Ansatz" este folosit pentru a descrie metoda de soluționare pentru ecuații diferențiale.

Wikţionar
Wikţionar
Caută „ansatz” în Wikționar, dicționarul liber.
Wikţionar
Wikţionar
Caută „Ansatz” în Wikționar, dicționarul liber.


Definiție

modificare

Mai mult formal, în fizică și matematică, Ansatz-ul este o ipoteză[2] care va fi verificată ulterior prin rezultate. Ansatz-ul reprezintă stabilirea ecuației de pornire care descrie o problemă de matematică sau fizică. El poate lua în considerare și condițiile limită. După ce un ansatz a fost stabilit, ecuațiile sunt rezolvate pentru funcțiile de interes general. În mod normal, un exercițiu matematic începe prin a scrie un Ansatz, iar rafinamentele ulterioare duc la rezolvarea problemei.


Fiind dat un set de date experimentale care par a fi grupate în jurul unei linii, un ansatz liniar poate găsi parametrii liniei folosind metoda celor mai mici pătrate. Metodele variaționale aproximative folosesc inițial ansatz-uri și apoi aranjează parametrii.

Un alt exemplu poate fi ecuația echilibrului masic, energetic sau entropic, care, considerate simultan, în scopul folosirii operațiilor elementare din algebra liniară, sunt ansatz-uri în multe probleme de bază din termodinamică.

Un alt exemplu de ansatz este acela în care se presupune că avem, pentru o ecuație diferențială liniară omogenă, o soluție de formă exponențială, iar pentru o relație de recurență, o soluție sub formă de putere. Mai general, putem presupune existența unei soluții particulare a unui sistem de ecuații și să o testăm ca un ansatz prin substituția directă a soluției în sistemul de ecuații.

Vezi și

modificare


  1. ^ Interpretări ale Ansatz-ului includ "muștiuc" pentru un instrument muzical, "început" pentru ceva, o "dispoziție", un "aranjament" (în aritmetică, calcule, etc.). Schöffler-Weiss 1968, Part II German-English, p.15
  2. ^ În cartea sa "The Nature of Mathematical Modelling", Neil Gershenfeld introduce Ansatz, cu interpretarea "un răspuns de probă", ca o tehnică importantă în rezovarea ecuațiilor diferențiale. Gershenfeld 1999, p.10.


Referințe

modificare
  1. Gershenfeld, Neil A. (), The Nature of mathematical Modeling, Cambridge University Press, ISBN 0 521 57095 6 
  2. Weis, Dr. Erich (), The New Schöffler-Weis Compact German and English Dictionary, Ernst Klett Verlag, Stuttgart, ISBN 0 245 59813 8 
  3. Karbach, M.; Müller, G. (September 10 1998), Introduction to the Bethe ansatz I. Computers in Physics 11 (1997), 36-43. (PDF), accesat în 25 octombrie 2008  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  4. Karbach, M.; Hu, K.; Müller, G. (September 10 1998), Introduction to the Bethe ansatz II. Computers in Physics 12 (1998), 565-573. (PDF), accesat în 25 octombrie 2008  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  5. Karbach, M.; Hu, K.; Müller, G. (August 1 2000), Introduction to the Bethe ansatz III. (PDF), accesat în 25 octombrie 2008  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)