António Carneiro
| António Carneiro | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Amarante, Districtul Porto, Portugalia |
| Decedat | (57 de ani)[2] Porto, Portugalia |
| Copii | Cláudio Carneyro[*] Carlos Carneiro[*] |
| Cetățenie |  Portugalia.svg){kind=small} Regatul Portugaliei |
| Ocupație | pictor poet |
| Locul desfășurării activității | Porto |
| Limbi vorbite | limba portugheză |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Studii | Universitatea din Porto[*] |
| Mișcare artistică | expresionism |
Modifică date / text  | |
António Teixeira Carneiro Júnior (n. , Amarante, Districtul Porto, Portugalia – d. , Porto, Portugalia) a fost un pictor, ilustrator, poet și profesor de artă portughez.
Biografie
modificareNăscut într-o familie din clasa muncitoare, la vârsta de șapte ani, a fost părăsit de tatăl său și și-a pierdut mama nu mult timp după aceea. În 1879, a fost plasat într-un orfelinat condus de Santa Casa da Misericórdia(d). Acolo a primit educația de bază și a luat primele lecții de desen.[3]
Talentul său a fost remarcat devreme și datorită eforturilor profesorului său și a directorului școlii, a reușit să se înscrie la "Escola Superior de Belas-Artes do Porto" în 1884, unde a studiat cu pictorul João Marques de Oliveira până în 1888. În acel an, a împlinit optsprezece ani și a părăsit orfelinatul, începând sculptura sub îndrumarea lui António Soares dos Reis(d), dar a revenit la pictură după sinuciderea lui Reis, intrând în atelierul lui João António Correia.[4] În 1891, a scris primele sale poezii și, doi ani mai târziu, s-a căsătorit. În 1895, s-a reunit cu tatăl său, care se întorsese din Brazilia.[3]
Doi ani mai târziu, a putut să meargă la Paris după ce a primit o bursă sponsorizată de António Borges, marchiz de Praia e Monforte. A urmat cursurile Académiei Julien, studiind cu Jean-Paul Laurens și Jean-Joseph Benjamin-Constant(d).[3] În 1900, a câștigat o medalie de argint la Exposition Universelle pentru tripticul „Viața”.[4] S-a întors la Porto în 1911 și a devenit profesor la Escola. Neputând să trăiască din artă, și-a luat o pauză de doi ani pentru a expune în Brazilia între 1914 și 1916.[4] După întoarcerea sa, a fost numit președinte al departamentului de desen în 1918.
În acești ani, a devenit colaborator la mai multe reviste, inclusiv Atlantida (Atlantis), și s-a alăturat unei noi organizații culturale numită Renascença Portuguesa (Renașterea portugheză), al cărui mentor a fost prietenul său, poetul Teixeira de Pascoaes(d); proiectând logo-ului revistei lor. De asemenea, a ilustrat lucrările mai multor autori, printre care António Correia de Oliveira(d) și João de Deus(d).[3]
În 1925, moartea fiicei sale, Josefina, a avut un efect semnificativ asupra muncii sale. În ciuda efectelor emoționale ale acelei tragedii, el a acceptat o numire ca director al Școlii în 1929. Cu toate acestea, nu a lucrat niciodată în această calitate, deoarece se afla în vacanță în Brazilia la momentul numirii sale și a murit la scurt timp după întoarcerea sa.[3]
În 1936, a fost publicată cartea sa de poezie, Solilóquios: sonetos póstumos, cu o introducere de Júlio Brandão.
Referințe
modificare- ^ Antonio Texeira Carneiro, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ a b António Teixeira Carneiro, Carneiro, António Teixeira[*]
- ^ a b c d e Biography : "António Carneiro, Antigo Estudante da Academia de Belas-Artes do Porto" from the University of Porto(d).
- ^ a b c Brief biography[nefuncțională] from the Centro de Arte Moderna @ the Calouste Gulbenkian Foundation(d) website, with a gallery of paintings and drawings.
Lecturi suplimentare
modificare- Laura Castro, António Carneiro, Inapa, 1997,ISBN: 972-8387-25-3
- António Carneiro 1872–1930: exposição retrospectiva do 1 centenário Junho–Julho 1973, (catalog expoziție), Museu Nacional Soares dos Reis, 1973
Legături externe
modificare
Materiale media legate de António Carneiro la Wikimedia Commons</img>- Arcadja Auctions: Mai multe lucrări de Carneiro
- O misticismo artistico de António Carneiro @ Nova Casa Portuguesa
