Anton al Saxoniei

Date personale
Anton

Nume la naștere	Anton Clemens Theodor Maria Joseph Johann Evangelista Johann Nepomuk Franz Xavier Aloys Januar
Născut	27 decembrie 1755(1755-12-27) Dresda
Decedat	6 iunie 1836 (80 de ani) Dresda
Înmormântat	Katholische Hofkirche
Părinți	Frederic Christian, Elector de Saxonia Maria Antonia de Bavaria
Frați și surori	Frederic Augustus I de Saxonia Prince Karl Maximilian of Saxony[] Prince Joseph of Saxony[] Maria Amalia de Saxonia Prințul Maximilian de Saxonia
Căsătorit cu	Maria Carolina de Savoia Maria Theresia de Austria
Copii	Prințesa Maria Ludovika Prințul Frederick Augustus Prințesa Maria Johanna Prințesa Maria Theresia
Cetățenie	Principatul Saxoniei Regatul Saxoniei
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	colecționar de artă[*] monarh
Locul desfășurării activității	Dresda^[1]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Wettin
Rege al Saxoniei
Domnie	5 mai 1827 – 6 iunie 1836
Predecesor	Frederick Augustus I
Succesor	Frederick Augustus II
Modifică date / text

Anton (Anton Clemens Theodor Maria Joseph Johann Evangelista Johann Nepomuk Franz Xavier Aloys Januar^[2]; 27 decembrie 1755 – 6 iunie 1836), a fost rege al Saxoniei (1827–1836) din Casa de Wettin. A fost supranumit Anton der Gütige,^[3] (ro: Anton cel Bun).^[4]

Biografie

A fost al cincilea fiu însă al treilea care a atins vârsta adultă al lui Frederic Christian, Elector de Saxonia și a Mariei Antonia de Bavaria. Cu puține șanse de a lua parte la politica principatului Saxoniei sau să primească teritorii de la fratele său mai mare, Anton a trăit în umbră.

În timpul primilor ani ai domniei fratelui său ca Elector, Anton era al doilea în linie, precedat de fratele său Karl. Moartea lui Karl (8 septembrie 1781) l-a transformat în Prinț Moștenitor (Kronprinz). Toate sarcinile Electoarei Amalie, cu excepția unei fiice, au sfârșit prin avort spontan.

Mătușa sa, Marie-Josèphe de Saxonia, Delfină a Franței, a vrut să-și logodească fiica, Marie Zéphyrine a Franței cu Anton; decesul Mariei Zéphyrine la vârsta de cinci ani în 1755 a dus la abandonarea planului. O altă candidată franceză a fost sora Mariei Zéphyrine, Marie Clothilde (mai târziu regină a Sardiniei), însă planul nu a avut finalitate.

La Torino la 29 septembrie 1781 (prin procură) și apoi la Dresda la 24 octombrie 1781 (în persoană), Anton s-a căsătorit cu Prințesa Maria Carolina de Savoia, fiica regelui Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei și a Mariei Antonia a Spaniei. Caroline a murit la numai un an de la căsătorie, la 28 decembrie 1782 de variolă. Nu au avut copii.

Anton al Saxoniei

La Florența la 8 septembrie 1787 (prin procură) și apoi la Dresda la 18 octombrie 1787 (în persoană), Anton s-a recăsătorit cu Arhiducesa Maria Theresia de Austria, fiica Marelui Duce Leopold I de Toscana (mai târziu a devenit împăratul Leopold al II-lea). Inițial, opera lui Mozart Don Giovanni urma să fie cântată în onoarea lui Anton și a soției sale pentru o vizită la Praga la 14 octombrie 1787, în timpul călătoriei lor dintre Dresda și Viena, iar libretul a fost publicat cu o dedicație pentru ei. Premiera totuși nu a putut fi aranjată din timp, așa că opera a fost înlocuită la ordinele exprese ale unchiului miresei, împăratul Iosif al II-lea, cu Nunta lui Figaro.
Alegerea operei Nunta lui Figaro a fost considerată nepotrivită pentru o mireasă și cuplul a părăsit clădirea operei devreme, fără să vadă în întreagime piesa. Mozart s-a plâns cu amărăciune de intrigile din jurul acestui incident într-o scrisoare către prietenul său Gottfried von Jacquin, scrisoare care a fost scrisă în etape între 15 octombrie și 25 octombrie 1787. Anton a fost de asemenea prezent la Praga în septembrie 1791 pentru premiera operei lui Mozart La clemenza di Tito, care a fost scrisă ca parte a ceremoniei de încoronare a împăratului Leopold al II-lea ca rege al Boemiei.^[5]

Cuplul a avut patru copii, însă niciunul nu a supraviețuit vârstei de doi ani:

Prințesa Maria Ludovika Auguste Fredericka Therese Franziska Johanna Aloysia Nepomucena Ignatia Anna Josepha Xaveria Franziska de Paula Barbara (n. 14 martie 1795, Dresda – d. 25 aprilie 1796, Dresda)
Prințul Frederick Augustus (n./d. 5 aprilie 1796, Dresda)
Prințesa Maria Johanna Ludovica Anna Amalia Nepomucena Aloysia Ignatia Xaveria Josepha Franziska de Chantal Eva Apollonia Magdalena Crescentia Vincentia (n. 5 aprilie 1798 – d. 30 octombrie 1799, Dresda)
Prințesa Maria Theresia (n./d. 15 octombrie 1799, Dresda)

Rege al Saxoniei

Anton i-a succedat fratelui său Frederick August I ca rege al Saxoniei după decesul acestuia, la 5 mai 1827. Noul rege în vârstă de 71 de ani era complet neexperimentat în guvernare, așa că el nu a avut nici o intenție de a modifica profund politica internă și externă.

După Revoluția din Iulie din 1830 din Franța, în toamnă au început tulburări în Saxonia. Pentru că oamenii doreau un regent tânăr, Anton a fost de acord să-l numească pe nepotul său Frederick Augustus Prinț Co-Regent (Prinz-Mitregenten). O altă consecință a tulburărilor a fost acceptarea unei noi constituții în 1831, care a intrat în vigoare la 4 septembrie 1831.^[6] Odată cu noua constituție, Saxonia a devenit monarhie constituțională și a obținut o legislatură bicamerală.

Constituția a fost mai conservatoare decât alte constituții existente la acest moment în Uniunea germană. Totuși constituția servit Saxonia până în 1918.^[7] Regele și-a păstrat suveranitatea sa exclusivă, dar a fost obligat să coopereze cu miniștrii și cu deciziile celor două Camere reunite.

Fără moștenitori masculini în viață, Anton a fost succedat ca rege de nepotul său, Frederic Augustus al II-lea.

Arbore genelogic

Note

^ RKDartists, accesat în 2 martie 2018
^ Holborn, p. 24
^ Quinger p. 35
^ "The Kings of Saxony Arhivat în 14 mai 2007, la Wayback Machine.". Accessed 27 January 2007.
^ Anthony's presence at performances of Mozart's music is detailed in Daniel E. Freeman, Mozart in Prague (2013) ISBN 0979422310.
^ James K. Pollock & Homer Thomas, Germany in Power and Eclipse D. Van Nostrand Co.: New York, 1952, p. 510.
^ Ibid.

[b64f97643c53f1e115eaf94d85647955-1] RKDartists, accesat în 2 martie 2018

[Holborn-2] Holborn, p. 24

[Quinger-3] Quinger p. 35

[4] "The Kings of Saxony Arhivat în 14 mai 2007, la Wayback Machine.". Accessed 27 January 2007.

[5] Anthony's presence at performances of Mozart's music is detailed in Daniel E. Freeman, Mozart in Prague (2013) ISBN 0979422310.

[6] James K. Pollock & Homer Thomas, Germany in Power and Eclipse D. Van Nostrand Co.: New York, 1952, p. 510.

[7] Ibid.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]