Antietatismul este orice abordare socială, economică⁠(d) sau politică care respinge etatismul. Adepții acestei convingeri se opun intervenției statului în sfera privată, socială și economică.[1] În anarhism, acest lucru se caracterizează printr-o respingere completă a oricărei conduceri ierarhice⁠(d) involuntare.[2]

Parte a seriilor de politică despre
Anarhism

Școli de gândire

AnarhieAnarhism
CapitalistCreștin
ColectivistComunist
EcologistFeminist
VerdeIndividualist
MutualistPrimitivist
SocialSindicalist
Fără adjective

Anarhism în cultură

ReligieSocietateArte
IstorieCritică

Anarhism - Teorii

OriginiEconomie
Anarhism și capitalism
Anarhism și marxism
SimbolismPost-stânga
Propaganda of the deed

Anarhism după regiune

AfricaAustriaChina
Tradiția englezăFranța
GreciaMexicRusia
SpaniaSuediaUcraina
SUA

Anarhism - Liste

AnarhiștiCărți
ComunitățiConcepte
Organizații

Anarhism - Portal
Politică - Portal ·  v  d  m 

Prezentare

modificare

Terminologia s-a schimbat de-a lungul timpului, iar scriitorii din trecut au utilizat adesea cuvântul stat într-un sens diferit de cel folosit în prezent. Anarhistul Mihail Bakunin a folosit termenul pentru a denota o organizație de guvernare, în timp ce alți scriitori au utilizat termenul de stat pentru a desemna orice agenție de legiferare sau implementare a legii. Karl Marx a definit statul ca fiind instituția prin intermediul căreia clasa conducătoare a unei țări păstrează controlul asupra acesteia. Potrivit lui Max Weber, statul este o organizație cu un monopol legal asupra utilizării legitime a forței fizice într-o anumit teritoriu geografic.[3][4]

Subiecte

modificare

Teorii politice

modificare

Antietatismul este un element comun în filosofia politică anarhistă și libertariană. Anarhismul este definit prin scopul său principal de a desființa statul și instituțiile sale.[9] Potrivit doctrinei anarhiste, statul este considerat un instrument ilegitim de dominare și coerciție⁠(d). Pe de altă parte, libertarianismul încearcă să maximizeze libertatea și libertatea politică ca principii de bază.[10] :16 Aceasta poate include o opoziție completă sau parțială față de puterea de stat⁠(d) cu scopul de a desființa sau limita statul.[10]

  1. ^ Gallaher, Carolyn; Dahlman, Carl T.; Gilmartin, Mary; Mountz, Alison; Shirlow, Peter (). Key Concepts in Political Geography. London: SAGE. pp. 260, 392. ISBN 978-1-4129-4672-8. Accesat în . 
  2. ^ Craig, Edward, ed. (). „Anarchism”. The Shorter Routledge Encyclopedia of Philosophy. ISBN 978-0-415-32495-3. 
  3. ^ Barrow, Clyde W. (). „The Miliband-Poulantzas Debate: An Intellectual History”. În Aronowitz; Bratsis. Paradigm Lost: State Theory Reconsidered. University of Minnesota Press. ISBN 978-0-8166-3293-0. 
  4. ^ Cudworth, Erika (). The Modern State: Theories and Ideologies. Edinburgh University Press. ISBN 978-0-7486-2176-7. 
  5. ^ Cockburn, Cynthia (). Antimilitarism: Political and Gender Dynamics of Peace Movements. London: Palgrave Macmillan. p. 2. ISBN 978-0230359758. 
  6. ^ Woodcock, George () [1962]. Anarchism: A History of Libertarian Ideas and Movements. Peterborough, Ontario: Broadview Press. ISBN 9781551116297. 
  7. ^ a b Ostergaard, Geoffrey. Resisting the Nation State: The Pacifist and Anarchist Tradition. Peace Pledge. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Martin, Rex (ianuarie 1970). „Civil Disobedience”. Ethics. 80 (2): 123–139. doi:10.1086/291760. 
  9. ^ Carter, April (). The Political Theory of Anarchism. Routledge. p. 14. ISBN 978-0-415-55593-7. 
  10. ^ a b Woodcock, George () [1962]. Anarchism: A History of Libertarian Ideas and Movements. Peterborough, Ontario: Broadview Press. ISBN 9781551116297. 

Vezi și

modificare