Antietatism
Antietatismul este orice abordare socială, economică(d) sau politică care respinge etatismul. Adepții acestei convingeri se opun intervenției statului în sfera privată, socială și economică.[1] În anarhism, acest lucru se caracterizează printr-o respingere completă a oricărei conduceri ierarhice(d) involuntare.[2]
 |
| Școli de gândire |
|
Anarhie • Anarhism |
| Anarhism în cultură |
| Anarhism - Teorii |
|
Origini • Economie |
| Anarhism după regiune |
|
Africa • Austria • China |
| Anarhism - Liste |
| Anarhism - Portal Politică - Portal · |
Prezentare
modificareTerminologia s-a schimbat de-a lungul timpului, iar scriitorii din trecut au utilizat adesea cuvântul stat într-un sens diferit de cel folosit în prezent. Anarhistul Mihail Bakunin a folosit termenul pentru a denota o organizație de guvernare, în timp ce alți scriitori au utilizat termenul de stat pentru a desemna orice agenție de legiferare sau implementare a legii. Karl Marx a definit statul ca fiind instituția prin intermediul căreia clasa conducătoare a unei țări păstrează controlul asupra acesteia. Potrivit lui Max Weber, statul este o organizație cu un monopol legal asupra utilizării legitime a forței fizice într-o anumit teritoriu geografic.[3][4]
Subiecte
modificare- Antimilitarismul se opune „dictaturii militare, cheltuielile militare uriașe sau stabilirii de baze militare în străinătate”.[5] Reprezintă o opoziție față de politica militară etatistă, cu precădere față de armamentul nuclear, și este strâns asociată cu pacifismul.[6][7] Anarho-pacifismul(d) este o formă radicală a acestor principii.[7]
- Nesupunerea civilă este respingerea autorității legislative a statului. De obicei, este definită ca având de-a face cu relația dintre legile statului și cetățean.[8] Nesupunerea civilă urmărește adesea să conteste legitimitatea unei hotărâri politice sau judiciare prin protest.
- Dezinformarea este răspândirea de informații false în mod deliberat cu scopul de a induce în eroare.
- Laissez-faire este absența oricărei intervenții a statului(d) într-o economie de piață. Teoria laissez-faire se bazează pe principiile conform cărora intervenția economică a guvernului este fie inaplicabilă, fie ilegitimă sau ambele.
- Autoguvernarea(d) este capacitatea unui grup sau a unui individ de a exercita toate funcțiile necesare de reglementare fără intervenția unei autorități externe.
- Odată cu dezvoltarea unor tehnologicii precum supravegherea electronică(d) și programele de biometrie, guvernele au obținut capacitatea de a monitoriza toate activitățile subiecților săi, numeroase grupuri pro-drepturile cetățenești și pro-dreptul la viață privată fiind îngrijorate de posibilitatea ca într-un viitor apropiat să avem o societate complet supravegheată și lipsită atât de libertăți personale, cât și de libertăți politice.
Forme
modificareTeorii politice
modificareAntietatismul este un element comun în filosofia politică anarhistă și libertariană. Anarhismul este definit prin scopul său principal de a desființa statul și instituțiile sale.[9] Potrivit doctrinei anarhiste, statul este considerat un instrument ilegitim de dominare și coerciție(d). Pe de altă parte, libertarianismul încearcă să maximizeze libertatea și libertatea politică ca principii de bază.[10] :16 Aceasta poate include o opoziție completă sau parțială față de puterea de stat(d) cu scopul de a desființa sau limita statul.[10]
Note
modificare- ^ Gallaher, Carolyn; Dahlman, Carl T.; Gilmartin, Mary; Mountz, Alison; Shirlow, Peter (). Key Concepts in Political Geography. London: SAGE. pp. 260, 392. ISBN 978-1-4129-4672-8. Accesat în .
- ^ Craig, Edward, ed. (). „Anarchism”. The Shorter Routledge Encyclopedia of Philosophy. ISBN 978-0-415-32495-3.
- ^ Barrow, Clyde W. (). „The Miliband-Poulantzas Debate: An Intellectual History”. În Aronowitz; Bratsis. Paradigm Lost: State Theory Reconsidered. University of Minnesota Press. ISBN 978-0-8166-3293-0.
- ^ Cudworth, Erika (). The Modern State: Theories and Ideologies. Edinburgh University Press. ISBN 978-0-7486-2176-7.
- ^ Cockburn, Cynthia (). Antimilitarism: Political and Gender Dynamics of Peace Movements. London: Palgrave Macmillan. p. 2. ISBN 978-0230359758.
- ^ Woodcock, George () [1962]. Anarchism: A History of Libertarian Ideas and Movements. Peterborough, Ontario: Broadview Press. ISBN 9781551116297.
- ^ a b Ostergaard, Geoffrey. Resisting the Nation State: The Pacifist and Anarchist Tradition. Peace Pledge. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Martin, Rex (ianuarie 1970). „Civil Disobedience”. Ethics. 80 (2): 123–139. doi:10.1086/291760.
- ^ Carter, April (). The Political Theory of Anarchism. Routledge. p. 14. ISBN 978-0-415-55593-7.
- ^ a b Woodcock, George () [1962]. Anarchism: A History of Libertarian Ideas and Movements. Peterborough, Ontario: Broadview Press. ISBN 9781551116297.