Anton Aloys de Hohenzollern-Sigmaringen

Anton Aloys Meinrad Franz de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 20 iunie 1762, Sigmaringen – 17 octombrie 1831, Sigmaringen) a fost al șaptelea Prinț (primul Prinț suveran) din familia de Hohenzollern-Sigmaringen. El este strămoșul pe linie bărbătească directă al Regelui Mihai al României.

Prințul Anton Aloys

Viața

Anton Aloys era fiul prințului Karl Friedrich von Hohenzollern-Sigmaringen (1724–1785) și al Johannei de Hohenzollern-Berg (1727–1787), fiica Contelui Franz Wilhelm de Hohenzollern-Berg. Anton Aloys a crescut la bunicii lui din ’s-Heerenberg, aproape de orașul Emmerich am Rhein. A frecventat universitățile din Freiburg și Ingolstadt.

Anton Aloys s-a căsătorit pe 13 august 1782 cu Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg, fiica Prințului Philipp Joseph de Salm-Kyrburg. El a moștenit titlul tatălui său în 1785, apoi titlul de Conte de Berg-s'Heerenberg și bunurile aferente.

La începutul războaielor revoluției franceze Anton Aloys a fugit din Viena, pentru ca să se întoarcă în 1796. El a pierdut posesiunile lui olandeze, moștenite de la mama lui.

Prințul s-a bucurat de suveranitate în cadrul Confederației Rinului. Ascensiunea lui Napoleon Bonaparte s-a dovedit profitabilă pentru ramura suabă a Hohenzollernilor. El a obținut baroniile de Achberg și Hohenfels. Congresul de la Viena, la care a participat și Prințul Anton Aloys, îi recunoștea de asemenea suveranitatea asupra teritoriilor sale anterioare, îi reda posesiunile olandeze, precum și unele teritorii bavareze. Principatul de Hohenzollern-Sigmaringen a fost membru fondator al Confederației Germane.

Prințul Anton Aloys a fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului Regal al Celor două Sicilii, a fost făcut Cavaler al Ordinelor Prusace al Vulturului Negru și Vulturului Roșu, și al Ordinului Regal Bavarez al Sf. Hubertus .

Urmași

Prințul Anton Aloys a avut următorii copii:

• un fiu (născut și mort în 1783)
• Karl (1785–1853), Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen

Bibliografie

• de Schnell, Eugen (1856). Anton Aloys von Hohenzollern-Sigmaringen: Leben und Wirken eines guten Fürsten, eines edlen Menschen, eines wahren Mannes des Volkes. Zur 25jährigen Erinnerung des 17. Oktober 1831. Liehner. 
• de Schmitt, Günter (1990). „Sigmaringen”, articol în „Burgenführer Schwäbische Alb”, vol. 3, „Donautal. Wandern und entdecken zwischen Sigmaringen und Tuttlingen”, pp. 41-62. Biberach: Biberacher Verlagsdruckerei. ISBN 3-924489-50-5. 
• de Schilling, Gustav (1843). Geschichte des Hauses Hohenzollern, in genealogisch fortlaufenden Biographien aller seiner Regenten von den ältesten bis auf die neuesten Zeiten, nach Urkunden und andern authentischen Quellen, pp. 292 și urm. F. Fleischer. 
• de Baur, Fidelis (1834). Geschichte der hohenzollernschen Staaten Hechingen und Sigmaringen: von den ältesten Zeiten bis auf unsere Tage, durchaus nach den Quellen bearbeitet, pp. 57 și urm. București: Bucher und Liener. 
• de Friedrich August Schmidt, Bernhard Friedrich Voigt. Neuer Nekrolog der Deutschen, Vol. 10, Partea 1, pp 914 și urm. 

Legături externe

• de Arborele genealogic Arhivat în 2 ianuarie 2008, la Wayback Machine.
• en [1] și [2] Arhivat în 22 septembrie 2017, la Wayback Machine. Ascendența agnatică a lui Aloys Anton de Hohenzollern-Sigmaringen la euweb.cz