Anul trecut la Marienbad

film din 1961 regizat de Alain Resnais
Anul trecut la Marienbad

Afișul românesc al filmului
Rating
Titlu originalL’Année dernière à Marienbad
Gendramă[1]  Modificați la Wikidata
RegizorAlain Resnais[2][1]  Modificați la Wikidata
ScenaristAlain Robbe-Grillet  Modificați la Wikidata
ProducătorRobert Dorfmann[*][[Robert Dorfmann (producător de film francez)|​]]  Modificați la Wikidata
StudioCineriz[*][[Cineriz (Italian film producer)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuitorStudioCanal[*][[StudioCanal (French film studio)|​]]
Netflix  Modificați la Wikidata
Director de imagineSacha Vierny[*][[Sacha Vierny (French cinematographer (1919–2001))|​]]  Modificați la Wikidata
MontajHenri Colpi
Jasmine Chasney[*][[Jasmine Chasney (French film editor)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieDelphine Seyrig[*][[Delphine Seyrig (French actress and film director)|​]][2][3]
Giorgio Albertazzi[*][2][3]
Sacha Pitoëff[*][[Sacha Pitoëff (French actor and director (1920–1990))|​]][3]
Françoise Bertin[*][[Françoise Bertin (French actress (1925-2014))|​]][3]
Luce Garcia-Ville[*][[Luce Garcia-Ville (1932-1975 French actress)|​]][3]
Françoise Spira[*][[Françoise Spira (1928-1965 French actress)|​]][3]
Pierre Barbaud[*][[Pierre Barbaud (1911-1990 French actor)|​]][3]
Jean Lanier[*][[Jean Lanier (actor francez)|​]][3]
Gérard Lorin[*][[Gérard Lorin (French actor)|​]][3]
Davide Montemurri[*][[Davide Montemurri (Italian actor and film director)|​]][3]
Gilles Quéant[*][[Gilles Quéant (1922-2003 French actor)|​]][3]
Alan Edwards[*][3]  Modificați la Wikidata
Premiera
  Modificați la Wikidata
Durata94 min.  Modificați la Wikidata
Țara Franța
 Italia
 Germania  Modificați la Wikidata
Filmat înBavaria  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba franceză  Modificați la Wikidata
PremiiLeul de Aur ()  Modificați la Wikidata
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original (Alain Robbe-Grillet, )
International Submission to the Academy Awards[*][[International Submission to the Academy Awards (A film submitted for Academy Awards consideration by a country's approved organization (jury or committee).)|​]] (Franța, )  Modificați la Wikidata
Prezență online

Anul trecut la Marienbad (în franceză L'Année dernière à Marienbad) este un film din 1961 al Noului val francez care a fost regizat de Alain Resnais, după un scenariu de Alain Robbe-Grillet. Este amplasat într-un palat baroc dintr-un parc, palat care a fost transformat într-un hotel de lux. În rolurile principale interpretează Delphine Seyrig⁠(d) și Giorgio Albertazzi⁠(d) ca o femeie și un bărbat care poate s-ar fi întâlnit cu un an înainte și care s-ar fi putut gândit sau au început o aventură. Sacha Pitoëff interpretează rolul celui de-al doilea bărbat care ar putea fi soțul femeii. Personajele nu sunt numite.

Rezumat modificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
 
În această imagine suprarealistă, oamenii au umbre lungi, dar copacii nu, pentru că umbrele au fost pictate și scena filmată într-o zi cu nori.

Într-un hotel baroc cu ornamente dintr-un alt secol, populat de indivizi bogați și cupluri care socializează unul cu celălalt, un bărbat se apropie de o femeie și susține că s-a întâlnit cu ea cu un an înainte într-o stațiune similară (poate la Frederiksbad, Karlstadt, Marienbad sau Baden-Salsa) și au avut un relație romantică, dar ea a răspuns cererii lui de a fugi împreună spunându-i s-o aștepte un an, timp care acum a trecut. Femeia insistă că nu l-a întâlnit niciodată pe bărbat, așa că el încearcă să-i amintească de trecutul lor comun, în timp ce ea îl respinge și îi contrazice relatarea. Între interacțiunile acestuia cu femeia, un al doilea bărbat, care poate fi soțul femeii, își afirmă dominația asupra primului bărbat bătându-l în mod repetat la un joc matematic (o versiune de Nim⁠(d)).

Prin flashback-uri ambigue și schimbări dezorientate de timp și loc, filmul explorează relațiile dintre cele trei personaje. Conversațiile și evenimentele sunt repetate în diferite locuri din clădire și terenuri și există numeroase scene cu coridoarele hotelului, scene însoțite de voci ambigue și repetitive. Nu se oferă în film o concluzie clară cu privire la ceea ce este real și ce este imaginat, dar în final femeia părăsește hotelul cu primul bărbat.

Distribuție modificare

 
Giorgio Albertazzi în anii 1960
 
Delphine Seyrig în 1969
 
Sacha Pitoëff în 1956

În timp ce personajele nu sunt numite în film, în „ciné-romanul” scenariului publicat de Robbe-Grillet, primul bărbat este menționat cu litera „X”, femeia cu litera „A” și al doilea bărbat cu litera „M”.

Producție modificare

Filmul a fost rezultatul unei colaborări neobișnuite între scriitorul Alain Robbe-Grillet și regizorul Alain Resnais, pe care Rob-Grillet a descris-o astfel:

Eu și Alain Resnais am putut colabora la film doar pentru că de la bun început am „văzut” nu doar direcțiile sale principale, ci întregul film în același mod, până la ultimul detaliu, în arhitectura sa totală. Ceea ce am scris, probabil, a fost același lucru care era și în capul lui, iar ceea ce a adăugat în timpul filmărilor este ceea ce aș fi putut să scriu. Mai degrabă paradoxal, datorită identității conceptelor noastre, am putut lucra aproape întotdeauna separat unul de celălalt.[4]

Robbe-Grillet a scris un scenariu foarte detaliat, precizând cu exactitate decorul și gesturile actorilor, locul și mișcarea camerei, precum și succesiunea secvențelor în timpul montajului. René a filmat cu fidelitate pe baza scenariului, făcând doar schimbări minime pe care le-a simțit necesare. Robbe-Grillet nu a fost prezent pe platou. Când a văzut prima versiune montată, a spus că filmul este exact așa cum a intenționat să fie, recunoscând cât de mult a adăugat Rene pentru ca filmul să funcționeze și pentru a completa ceea ce lipsea din scenariu. Robbe-Grillet a publicat ulterior scenariul ca un „ciné-roman”, ilustrându-l cu imagini din film.[5]

În ciuda corespondenței strânse dintre textul scris și film, există unele diferențe. Cele mai notabile două diferențe sunt alegerea muzicii (coloana sonoră a lui Francis Seyrig folosește intens orga principală) și o scenă spre sfârșitul filmului în care scenariul descrie în mod explicit violul, în timp ce filmul îl înlocuiește cu o serie de cadre repetitive, decolorate, rătăcitoare care se deplasează repetat către o femeie zâmbitoare.[6] Declarațiile ulterioare ale celor doi scriitori ai filmului au recunoscut parțial că nu împărtășesc exact aceeași viziune pentru film. Potrivit lui Resnais, Robbe-Grillet a insistat că, fără îndoială, el a scris Marienbad, iar filmul lui Resnais a fost o trădare. Dar din moment ce Robbe-Grillet a găsit filmul foarte frumos, nu l-a învinuit pe regizor pentru nimic.[7]

Filmările au durat zece săptămâni în septembrie-noiembrie 1960. Pentru filmări, au fost folosite interioarele și grădinile palatelor Schleissheim, Nymphenburg și Amalienburg din München și împrejurimile sale. Scene interioare suplimentare au fost filmate în pavilioanele Studioului „Photosonore-Marignan-Simo” din Paris.

Nu au avut loc filmări în orașul balnear ceh Marienbad. Cu toate acestea, din film, spectatorul nu poate înțelege cu siguranță dacă vreun eveniment a avut loc în acest oraș.[8][9][10]

Filmul este realizat pe ecran lat alb-negru.

Recepție modificare

Răspunsul critic contemporan a fost polarizat.[11][12] Controversa a fost alimentată atunci când Robbe-Grillet și Resnais au părut să dea răspunsuri contradictorii când au fost întrebați dacă bărbatul și femeia s-au întâlnit sau nu la Marienbad anul trecut, deoarece acest lucru a fost folosit ca mijloc de a ataca filmul de către cei cărora nu le-a plăcut pelicula.[13]

În 1963, scriitorul și producătorul de film Ado Kyrou⁠(d) a declarat filmul un triumf total în influenta sa lucrare Le Surréalisme au cinéma,[14] recunoscând mediul ambiguu și motivele obscure din film ca reprezentând multe dintre preocupările suprarealismului în cinematograful narativ. Un alt susținător timpuriu, actorul și suprarealistul Jacques Brunius⁠(d), a declarat că „Marienbad este cel mai bun film făcut vreodată”.[15]

Filmul a inspirat o scurtă nebunie pentru varianta jocului Nim jucat de personaje.[16]

Deși rămâne disprețuit de unii critici, Anul trecut la Marienbad a ajuns să fie considerat de mulți una dintre cele mai mari lucrări ale lui Resnais. Site-ul web de agregare a recenziilor They Shoot Pictures, Don't They a stabilit că acesta este al 83-lea cel mai apreciat film din istorie și a primit 23 de voturi în sondajele decenale Sight & Sound ale British Film Institute.[17][18] Regizorul japonez Akira Kurosawa l-a citat drept unul dintre filmele sale preferate.[19][20]

În iulie 2018, Marienbad a fost selectat pentru a fi proiectat la cea de-a 75-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția în secțiunea „Clasici de la Veneția”.[21]

Premii modificare

Filmului i s-a refuzat intrarea la Festivalul de Film de la Cannes, din cauza faptului că Resnais a semnat Manifestul celor 121 împotriva Războiului din Algeria (manifestul lui Jean-Paul Sartre),[22] dar a câștigat Leul de Aur la cel de-al 22-lea Festival Internațional de Film de la Veneția în 1961. În 1962, a fost ales cel mai bun film francez al anului precedent de către Sindicatul Francez al Criticilor de Cinema. A fost propunerea franceză pentru cel mai bun film străin la cea de-a 34-a ediție a Premiilor Oscar din 1962 și, deși nu a fost ales ca unul dintre cele cinci nominalizări pentru acel premiu,[23] Robbe-Grillet a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai scenariu original în anul următor pentru munca sa la acest film.[24] Filmul a fost, de asemenea, nominalizat la premiul Hugo la categoria cea mai bună prezentare dramatică.

Interpretări modificare

Au fost prezentate numeroase explicații ale evenimentelor din film, printre care: că este o versiune a mitului lui Orfeu și Eurydice, că reprezintă relația dintre pacient și psihanalist, că totul se petrece în mintea femeii,[25] că totul are loc în mintea bărbatului și prezintă refuzul lui de a recunoaște că a ucis-o pe femeia pe care o iubea,[26] că personajele sunt fantome sau suflete moarte înLimbo⁠(d).[27] Unii au observat că filmul are atmosfera și forma unui vis și susțin că structura filmului poate fi înțeleasă prin analogia unui vis recurent [28] sau chiar că întâlnirea bărbatului cu femeia este amintirea (sau visul) unui vis.[29]

Influență modificare

Impactul asupra altor regizori a fost recunoscut pe scară largă și ilustrat variat, extinzându-se de la regizorii francezi (cum ar fi Agnès Varda, Marguerite Duras și Jacques Rivette) la personalități internaționale (cum ar fi Ingmar Bergman și Federico Fellini).[30] The Shining (1980)[31] de Stanley Kubrick și Inland Empire (2006)[32] de David Lynch sunt două filme care sunt citate frecvent ca influențate de Marienbad. Peter Greenaway a spus că Marienbad a avut cea mai importantă influență asupra filmelor sale.[33]

Lansări pentru acasă modificare

La 23 iunie 2009, The Criterion Collection a lansat Marienbad în Statele Unite, atât pe DVD Regiunea 1, cât și pe disc Blu-ray.[34] Alain Resnais a participat la această lansare și a insistat să includă o coloană sonoră nerestaurată pe lângă cea restaurată.

StudioCanal⁠(d) a lansat filmul în Europa pe Blu-ray și DVD în septembrie 2018,[35] iar Kino Lorber⁠(d) l-a lansat în Statele Unite în august 2019.

Note modificare

  1. ^ a b http://www.imdb.com/title/tt0054632/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c http://stopklatka.pl/film/zeszlego-roku-w-marienbadzie, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d e f g h i j k l http://www.imdb.com/title/tt0054632/fullcredits, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ From the introduction to Alain Robbe-Grillet's Last Year at Marienbad: a Ciné-Novel; trans. from the French by Richard Howard. (London: John Calder, 1962) p. 6.
  5. ^ Alain Robbe-Grillet, L'Année dernière à Marienbad: ciné-roman. (Paris: Les Éditions de Minuit, 1961). See the introduction, pp. 10–12, for his account of the film's gestation.
  6. ^ Leutrat 2000, pp. 52–60.
  7. ^ Benayoun 1980, p. 103.
  8. ^ Monaco 1978, pp. 57–9.
  9. ^ Leutrat 2000, p. 70.
  10. ^ Antoine de Baecque, "Ce lieu réel n'existe pas, ou si peu..." Arhivat în , la Wayback Machine., in Libération, 27 août 2004. [Retrieved 10 October 2015]
  11. ^ Benayoun 1980, pp. 84–5.
  12. ^ Leutrat 2000, pp. 7–8.
  13. ^ Brunius 1962, p. 122.
  14. ^ Ado Kyrou, Le Surréalisme au cinéma. ([Paris]: Le Terrain Vague, 1963) p. 206.
  15. ^ Brunius 1962, pp. 122–127, 153.
  16. ^ „Games: Two on a Match”, Time Magazine, , arhivat din original la  
  17. ^ „1,000 Greatest Films (Full List)”. Accesat în . 
  18. ^ Last Year at Marienbad (1961)”. British Film Institute. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Lee Thomas-Mason. „From Stanley Kubrick to Martin Scorsese: Akira Kurosawa once named his top 100 favourite films of all time”. Far Out. Far Out Magazine. Accesat în . 
  20. ^ „Akira Kurosawa's Top 100 Movies!”. Arhivat din original la . 
  21. ^ „Biennale Cinema 2018, Venice Classics”. labiennale.org. . Accesat în . 
  22. ^ Steinlein, Almut (). „Letztes Jahr in Marienbad” (în germană). Critic.de. Accesat în . 
  23. ^ Margaret Herrick Library, Academy of Motion Picture Arts and Sciences.
  24. ^ „The 35th Academy Awards (1963) Nominees and Winners”. oscars.org. Accesat în . 
  25. ^ Armes 1968, p. 184.
  26. ^ John Ward, Alain Resnais, or the Theme of Time. (London: Secker & Warburg, 1968) p. 39.
  27. ^ Cited by Jean-Louis Leutrat, L'Année dernière à Marienbad; trans. by Paul Hammond. (London: BFI Publishing, 2000) pp. 28–30.
  28. ^ Brunius 1962, pp. 124–6.
  29. ^ Benayoun 1980, pp. 99–100.
  30. ^ Robert Benayoun, Alain Resnais: arpenteur de l'imaginaire. Paris: Ramsay, 2008. p. 106.
  31. ^ E.g. Last Year at Marienbad: Which Year at Where?, by Mark Polizzotti (an essay for the Criterion Collection). [Retrieved 11 November 2011]
  32. ^ E.g. "Marienbad Returns, Unsettling as Ever", by Mark Harris, in The New York Times, 13 January 2008. [Retrieved 11 November 2011]
  33. ^ Film-makers on film: Peter Greenaway: an interview with John Whitley in The Daily Telegraph, 14 June 2004. [Retrieved 11 November 2011]
  34. ^ "Last Year at Marienbad Amazon" [Retrieved 2 February 2013]
  35. ^ „Last Year at Marienbad in official selection at Venice Mostra in an exclusive restored version”. StudioCanal⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie modificare

  • Armes, Roy (). The Cinema of Alain Resnais. Zwemmer, A.S. Barnes. 
  • Benayoun, Robert (). Alain Resnais: arpenteur de l'imaginaire (în franceză). Stock/Cinéma. ISBN 978-2-234-01358-2. 
  • Leutrat, Jean-Louis (). L'Année dernière à Marienbad. British Film Institute. 
  • Monaco, James (). Alain Resnais: The Role of Imagination. Secker & Warburg. 

Legături externe modificare