Apocalipsa lui Baruh

Această pagină sau secțiuni din ea candidează pentru copiere la Wikisursă folosind procesul Transwiki.

Capitolul 1

1.	Acestea sînt cuvintele cărții pe care a scris-o Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, fiul lui Sedechia, fiul lui Asadia, fiul lui Helchie, în Babilon,
2.	În anul al cincilea, în luna a șaptea, în vremea în care au luat Caldeii Ierusalimul si l-au ars cu foc.
3.	Și a citit Baruh cuvintele cărții acesteia înaintea lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, rege în Iuda, și înaintea a tot poporul, care venise să audă cartea.
4.	Și înaintea dregătorilor, și a fiilor regelui, și înaintea bătrânilor și înaintea a tot poporul, de la cel mic până la cel mare, a tuturor celor ce locuiau în Babilon, pe malul râului Sud,
5.	Care plângeau și posteau și se rugau înaintea Domnului.
6.	Și a adunat argint după cît a putut da mâna fiecăruia.
7.	Și a trimis în Ierusalim la Ioiachim, fiul lui Helchie, fiul lui Salom preotul, și la preoți și la tot poporul, care s-a aflat cu el în Ierusalim,
8.	Când a luat el vasele templului Domnului, care s-au scos din templu, să se întoarcă în pământul lui Iuda în ziua a zecea a lunii Sivan, vase de argint, pe care le-a făcut Sedechia, fiul lui Iosie, regele lui Iuda,
9.	După ce a scos Nabucodonosor, regele Babilonului, din Ierusalim ca robi, pe Iehonia cu căpeteniile, cu făurarii, cu dregătorii și cu poporul de rând, și i-a dus în Babilon,
10.	Și a zis: Iată am trimis la voi argint, cu care să cumpărați arderi de tot și jertfe pentru păcat și tămâie, și faceți miresme și aduceți-le pe jertfelnicul Domnului Dumnezeului nostru.
11.	Și vă rugați pentru viața lui Nabucodonosor, regele Babilonului, și pentru viața lui Belșațar, fiul lui, ca să fie zilele lor ca zilele cerului pe pământ.
12.	Și va da Domnul putere, și va lumina ochii noștri, și vom trăi sub umbra lui Nabucodonosor, regele Babilonului, și sub umbra lui Belșațar, fiul lui, și vom sluji lor zile multe, și vom afla har înaintea lor.
13.	Și vă rugați pentru noi către Domnul Dumnezeul nostru, fiindcă am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, și nu s-a întors mânia Domnului și urgia Lui de la noi până în ziua aceasta.
14.	Și veți citi cartea aceasta, pe care am trimis-o la voi, ca să o citiți în templul Domnului, la sărbătoarea corturilor și în zilele de adunare la templu,
15.	Și veți grăi: A Domnului Dumnezeului nostru este dreptatea, iar a noastră, rușinea felelor, cum se arată în ziua aceasta omului iudeu și celor ce locuiesc Ierusalimul,
16.	Și regilor noștri și mai-marilor noștri, și preoților noștri și proorocilor noștri și părinților noștri.
17.	Căci am păcătuit înaintea Domnului și n-am ascultat de Dânsul.
18.	N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm întru poruncile Lui, pe care le-a dat înaintea feței noastre.
19.	Din ziua în care a scos Domnul pe părinții noștri din pământul Egiptului și până în ziua aceasta, am fost neascultători de Domnul Dumnezeul nostru și ne-am lenevit, ca să nu auzim glasul Lui.
20.	Și s-au lipit de noi răutățile și blestemul pe care le-a poruncit Domnul slujitorului Său Moise, în ziua în care a scos pe părinții noștri din țara Egiptului, ca să ne dea nouă pământ în care curge lapte și miere, precum este în ziua aceasta.
21.	Și n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru după toate cuvintele proorocilor, pe care i-a trimis la noi.
22.	Și am mers fiecare întru cugetul inimii sale celei rele, pentru a lucra dumnezeilor străini și a face rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru.

Capitolul 2

1.	Și a împlinit Domnul cuvântul Său, pe care l-a rostit împotriva noastră și a judecătorilor noștri, care au judecat pe Israel și împotriva regilor noștri și a conducătorilor noștri și împotriva oamenilor din Israel și din Iuda,
2.	Ca să aducă asupra noastră greutăți mari, care nu s-au făcut sub tot cerul, așa cum a făcut în Ierusalim, după cele ce sînt scrise în legea lui Moise,
3.	Ca să mănânce omul cărnurile fiului său și cărnurile fiicei sale.
4.	Și i-a dat supuși tuturor regilor celor dimprejurul nostru spre ocară și spre pustiire, printre popoarele dimprejur, la care i-a risipit Domnul.
5.	Și în loc să fie stăpâni, ei au fost supuși, pentru că am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru, neascultând glasul Lui.
6.	Domnului Dumnezeului nostru, dreptatea; iar nouă și părinților noștri, rușinea fețelor, cum este în ziua aceasta.
7.	Toate relele, pe care le-a rostit Domnul împotriva noastră, acestea au venit peste noi.
9.	Și a privegheat Domnul asupra celor răi și i-a adus Domnul peste noi, că drept este Domnul în toate lucrurile Sale, pe care ni le-a poruncit.
10.	Și n-am ascultat glasul Lui, ca să umblăm după poruncile Domnului, pe care le-a dat înaintea feței noastre.
11.	Și acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce ai scos pe poporul Tău din pământul Egiptului cu mână tare și cu braț înalt, cu semne și cu minuni și cu putere mare, și ți-ai făcut nume mare până în ziua de azi,
12.	Am păcătuit, am fost nelegiuiți, am fost nedrepți, Doamne Dumnezeul nostru, în toate poruncile Tale;
13.	Întoarcă-se mânia Ta de la noi, că am rămas puțini între neamuri, unde ne-ai risipit.
14.	Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră și cererea noastră și ne scoate pentru Tine și ne dă har înaintea feței celor ce ne-au înstrăinat.
15.	Ca să cunoască tot pământul că Tu ești Domnul Dumnezeul nostru, că numele Tău s-a chemat peste Israel și peste neamul lui.
16.	Doamne, caută din locașul Tău cel sfânt și ia aminte spre noi; pleacă Doamne, urechea Ta și auzi,
17.	Și deschide ochii Tăi, Doamne, și vezi că nu cei morți care sînt în locuința morților, de la care s-a luat duhul din cele dinăuntru ale lor, vor da slavă și dreptate Domnului,
18.	Ci sufletul cel mâhnit peste măsură, cel ce merge gârbovit și fără putere, ochii cei slăbiți și sufletul cel flămând îți vor da slavă și dreptate, Doamne.
19.	Că nu pentru dreptățile părinților noștri și ale regilor noștri cerem mila către noi înaintea feței Tale, Doamne Dumnezeul nostru;
20.	Ci pentru că ai slobozit mânia și iuțimea Ta peste noi, precum ai grăit prin glasul slugilor Tale, proorocilor, zicând:
21.	Așa zice Domnul: Plecați sub jug umărul vostru și lucrați regelui. Babilonului, ca astfel să locuiți în pământul pe care l-am dat părinților voștri.
22.	Și de nu veți asculta glasul Domnului, ca să lucrați regelui Babilonului,
23.	Voi face să amuțească, din cetățile lui Iuda și din preajma Ierusalimului, glasul bucuriei și glasul miresei și tot pământul va ajunge o paragină, fără locuitori.
24.	Și noi n-am ascultat glasul Tău, ca să lucrăm regelui Babilonului și ai întărit cuvintele Tale pe care le-ai grăit prin glasul slugilor Tale, proorocii, că vor scoate oasele regilor și oasele părinților noștri din locul lor.
25.	Și iată sînt lepădate la căldura zilei și la înghețul nopții, iar părinții noștri au murit în suferințe grele, în foamete și în sabie și în robie.
26.	Și ai adus templul, în care s-a chemat numele Tău, la starea în care este în ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israel și a casei lui Iuda.
27.	Și ai făcut cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, după toată bunătatea Ta și după toată îndurarea Ta cea mare,
28.	Cum ai grăit prin glasul slujitorului Tău Moise în ziua în care i-ai poruncit să scrie legea Ta înaintea fiilor lui Israel zicând:
29.	"De nu veți asculta glasul Meu cu adevărat, acest neam mare și mult se va întoarce micșorat la neamurile întru care îi voi risipi.
30.	Că am cunoscut că nu Mă vor asculta, că este popor tare la cerbice, ci se vor întoarce în inima lor în pământul înstrăinării lor.
31.	Și vor cunoaște că Eu sînt Domnul Dumnezeul lor; și le voi da inimă și urechi de auzit;
32.	Și Mă vor lăuda în pământul înstrăinării lor și vor pomeni numele Meu.
33.	Și se vor întoarce de la cerbicia lor cea tare și de la lucrurile lor cele rele, că își vor aduce aminte de calea părinților lor, care au păcătuit înaintea Domnului.
34.	Și ii voi întoarce în pământul despre care M-am jurat părinților lor, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, și-l vor stăpâni, și îi voi înmulți, și nu se vor împuțina.
35.	Și le voi întări veșnică legătură ca să le fiu Dumnezeu si ei Îmi vor fi popor și nu voi mai mișca pe poporul Meu Israel din țara pe care le-am dat-o".

Capitolul 3

1.	Doamne atotțiitorule, Dumnezeul lui Israel, sufletul cel strâmtorat și duhul cel necăjit strigă către Tine.
2.	Ascultă, Doamne, și ne miluiește, că am păcătuit înaintea Ta.
3.	Tu domnești în veci, iar noi pierim fără încetare.
4.	Doamne atotțiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, și a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, și s-au lipit de noi relele.
5.	Nu-ți aduce aminte de nedreptățile părinților noștri, ci adu-ți aminte de mâna Ta și de numele Tău în vremea aceasta.
6.	Că Tu ești Domnul Dumnezeul nostru, și Te vom lăuda pe Tine, Doamne,
7.	Că pentru aceea ai dat frica Ta în inimile noastre, ca să chemăm numele Tău și să Te lăudăm întru înstrăinarea noastră că am abătut de la inima noastră toată nedreptatea părinților noștri, care au păcătuit înaintea Ta.
8.	Iată noi astăzi suntem încă întru înstrăinarea noastră, unde ne-ai risipit spre ocară și spre blestem, și spre pedeapsă cuvenită tuturor nedreptăților părinților noștri, care s-au depărtat de la Domnul Dumnezeul lor.
9.	Auzi, Israele, poruncile vieții și ia în urechi a cunoaște înțelepciunea.
10.	Ce este, Israele, că ești în pământul vrăjmașilor? Te-ai învechit în pământ străin.
11.	Te-ai pângărit împreună cu cei morți, te-ai socotit cu cei ce se coboară în locuința morților.
12.	Părăsit-ai izvorul înțelepciunii.
13.	În calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace în veci.
14.	Învață unde este înțelepciunea, unde este tăria, unde este puterea înțelegerii, pentru a cunoaște de asemenea, unde este lungimea zilelor și viața, unde este lumina ochilor și pacea!
15.	Cine a aflat locul ei și cine a intrat în vistieriile ei?
16.	Unde sînt căpeteniile neamurilor și cei ce stăpânesc fiarele pământului?
17.	Cei ce cu păsările cerului se joacă și strâng argint și aur, în care nădăjduiesc oamenii și a căror avere era fără sfârșit?
18.	Cei ce lucrau argintul și se străduiau ca lucrările lor să fie neîntrecute?
19.	S-au stins și în locuința morților coborând, alții s-au sculat în locul lor.
20.	Cei mai tineri au văzut lumină și au locuit pe pământ, și calea științei n-au cunoscut.
21.	Nici n-au înțeles cărările ei, nici nu s-au ținut de ea; fiii lor s-au îndepărtat de la calea lor.
22.	Nici nu s-a auzit de ea în Canaan, nici nu s-a văzut în Teman.
23.	Nici fiii Agarei, cei ce caută înțelepciunea cea de pe pământ, nici neguțătorii Madianului și ai Temanului și povestitorii de pilde, și cei ce caută priceperea n-au cunoscut calea înțelepciunii, nici nu și-au adus aminte de cărările ei.
24.	O, Israele! Cât este de mare templul lui Dumnezeu și cît de întins locul stăpânirii Lui!
25.	Mare este și n-are sfârșit, înalt și nemăsurat!
26.	Acolo au fost uriașii cei vestiți, înalți la statură și iscusiți în război.
27.	Nu pe aceștia i-a ales Dumnezeu, nici calea științei nu le-a dat;
28.	Pierit-au pentru că n-au avut înțelepciune; pierit-au prin nebunia lor.
29.	Cine s-a suit în cer și a luat înțelepciunea și a coborât-o din nori?
30.	Cine a trecut marea ca s-o descopere și s-o cumpere în schimbul aurului curat?
31.	Nu este nimeni care să știe calea ei sau să cuprindă cărarea ei;
32.	Ci Cel care știe toate o știe pe ea și o află cu înțelepciunea Lui, El Care a zidit pământul pentru veșnicie și 1-a umplut de dobitoace.
33.	El Care trimite lumina și merge și o cheamă pe ea, și ea Îl ascultă cu cutremur.
34.	Din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor și se veselesc.
35.	Chematu-le-a, și ele au răspuns: "Iată-ne!" Ele strălucesc cu bucurie pentru Cel care le-a făcut.
36.	Acesta este Dumnezeul nostru, și nimeni altul nu este asemenea Lui.
37.	Aflat-a toată calea științei și a dat-o lui Iacob, sluga Sa, și lui Israel, cel iubit de Dânsul.
38.	După aceasta pe pământ S-a arătat și cu oamenii împreună a locuit.

Capitolul 4

1.	Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu și legea care dăinuiește în veac; toți cei ce o țin vor trăi, iar cei ce au părăsit-o vor pieri.
2.	Întoarce-te, Iacove, și te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei.
3.	Nu da altuia mărirea ta și cele de folos ție, celui de alt neam.
4.	Fericiți suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat.
5.	Îndrăznește, poporul meu, pomenirea lui Israel.
6.	Vândutu-v-ați neamurilor nu spre pieire, ci, pentru că ați mâniat pe Dumnezeu, v-ați dat vrăjmașilor.
7.	Pentru că ați întărâtat pe Cel care v-a făcut, jertfind demonilor, și nu lui Dumnezeu.
8.	Și ați uitat pe Cel care v-a zidit, pe Dumnezeul cel Veșnic, și ați întristat Ierusalimul care v-a hrănit.
9.	Văzut-a el mânia care v-a venit de la Dumnezeu și a zis: Auziți, vecinele Sionului, Dumnezeu mi-a adus întristare mare,
10.	Că am văzut robirea fiilor mei și a fiicelor mele pe care le-a adus lor Cel Veșnic.
11.	Că i-am hrănit cu bucurie și i-am slobozit cu plângere și cu jale.
12.	Nimeni să nu se bucure de mine, care sînt văduvă și părăsită de mulți; am fost pustiită pentru păcatele copiilor mei, abătuți de la legea lui Dumnezeu.
13.	Și judecățile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici pe cărările învățăturii în dreptatea Lui n-au mers.
14.	Veniți, vecinele Sionului, și vă aduceți aminte de robirea fiilor și a fiicelor mele, pe care le-a adus-o Cel Veșnic.
15.	Că a adus peste ei neam de departe, neam fără de rușine și de altă limbă.
16.	Că nu s-au rușinat de cel bătrân, nici nu le-a fost milă de prunc și au luat pe cei iubiți ai văduvei, și pe mine m-au lăsat singură, fără de fiice.
17.	Și eu cu ce v-aș putea ajuta?
18.	Că Cel care v-a adus relele vă va scoate din mâna vrăjmașilor voștri.
19.	Duceți-vă, fiilor, duceți-vă, că eu am rămas pustie.
20.	Dezbrăcatu-m-am de veșmântul păcii și m-am îmbrăcat cu sacul rugăciunii mele, și voi striga către Cel Veșnic în zilele mele:
21.	Îndrăzniți, fiilor, strigați către Dumnezeu și El vă va scoate din silnica robie și din mâna vrăjmașilor.
22.	Că eu de la Cel Veșnic am nădăjduit izbăvirea voastră și mi-a venit bucurie de la Cel Sfânt, pentru milostenia care va veni vouă degrab de la El.
23.	Că v-am trimis cu plângere și cu jale, și vă va întoarce către mine Dumnezeu, cu bucurie și veselie în veac.
24.	Că precum au văzut acum vecinele Sionului robirea voastră, așa vor vedea curând izbăvirea voastră de la Dumnezeul vostru, care va veni vouă cu slavă mare și cu strălucirea Celui Veșnic.
25.	Fiilor! Îndelung răbdați mânia care v-a venit de la Dumnezeu. Vrăjmașul te-a prigonit, dar vei vedea în curând pieirea lui și pe grumajii lui vei pune piciorul tău.
26.	Copiii mei cei răsfățați au mers pe căi aspre, au fost ridicați ca o turmă prădată de vrăjmaș.
27.	Îndrăzniți, fiilor, și strigați către Dumnezeu, că Cel care v-a adus încercarea Își va aduce aminte de voi.
28.	Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateți de la Dumnezeu, întoarceți-vă și căutați-L de zece ori mai puternic.
29.	Că Acel Care v-a adus aceste nenorociri vă va aduce veșnică veselie odată cu mântuirea voastră.
30.	Îndrăznește, Ierusalime, te va mângâia Cel care ți-a dat un nume!
31.	Vai de cei ce ți-au făcut mult rău și s-au bucurat de căderea ta!
32.	Vai cetăților ai căror robi au fost copiii tăi! Vai celei care a primit pe fiii tăi!
33.	Că precum ea s-a bucurat de căderea ta și a fost fericită de ruina ta, așa se va mâhni pentru pustiirea sa.
34.	Și voi lua de la ea bucuria ei de cetate cu popor mult și semeția ei va fi spre plângere.
35.	Că un foc va veni peste ea de la Cel Veșnic, pentru zile îndelungate, și va fi locuită de demoni multă vreme.
36.	Privește către răsărit, Ierusalime, și vezi bucuria care-ți vine de la Dumnezeu.
37.	Iată vin fiii tăi, pe care i-ai trimis, vin de la răsărit până la apus, adunați prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu.

Capitolul 5

1.	Dezbracă-te, Ierusalime, de haina întristării și a suferinței tale și îmbracă-te pentru totdeauna cu podoaba slavei lui Dumnezeu.
2.	Îmbracă veșmântul dreptății celei de la Dumnezeu, pune cununa slavei Celui Veșnic pe capul tău,
3.	Pentru că Dumnezeu va arăta tuturor celor de sub cer strălucirea ta.
4.	Că se va chema numele tău de la Dumnezeu pentru totdeauna: "Pacea dreptății" și "Strălucirea evlaviei".
5.	Ridică-te, Ierusalime, ține-te la înălțime și privește spre răsărit, vezi pe fiii tăi adunați de la apus la răsărit, prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se că Și-a adus aminte de ei.
6.	Căci ei te părăsiseră mergând pe jos, sub pază de vrăjmași, dar Dumnezeu ți-i va aduce purtați întru mărire ca pe fiii de rege.
7.	Că a rânduit Dumnezeu să supună tot muntele înalt și stâncile cele veșnice, iar văile să se umple, să fie pământul neted, ca să umble Israel fără frică sub slava lui Dumnezeu.
8.	Și vor face umbră lui Israel pădurile și tot lemnul bine mirositor, la porunca lui Dumnezeu;
9.	Pentru că va călăuzi Dumnezeu pe Israel cu veselie la lumina slavei Sale, dându-le ca pază îndurarea și dreptatea Sa.