Apodidele (Apodidae) sau drepnelele sunt o familie de păsări cu peste 80 de specii cu o largă răspândire, lipsind numai în regiunile polare. Ele fac parte din ordinul taxonomic Apodiformes și sunt întâlnite cel mai frecvent în regiunile tropicale. Drepnelele trăiesc de la regiunile de litoral până la limita zăpezilor eterne, unele specii s-au adaptat la viața în orașe. Păsările au aspectul unor rândunele, dar au aripile mai lungi în formă de seceră. Corpul are o formă perfect aerodinamică ca o adaptare la un zbor rapid, dovadă fiind și primele remige, foarte lungi și înguste. Picioarele sunt scurte nedezvoltate, servind numai la agățat pe suprafețe verticale aspre. Gura ca și caprimulgii o pot deschide larg, însă drepnelele au ciocul mai mic. Când o perioadă mai lungă nu au posibilitate de hrănire, adulți, chiar și puii cad într-o stare de amorțire, cu reducerea pulsațiilor cardiace și a temperaturii corpului. Hrana lor constă din insecte prinse din zbor, ele sunt vânate cu o viteză mare din zori până seara târziu. Adulții își pot petrece noaptea planând la înălțimi mari, chiar când dorm. Păsările nu coboară pe sol, cuibăresc în crăpături, cavități, ornamentații de clădiri, cuiburile ele pot construi cu salivă amestecată cu lut. Puii pot sta în cuib până la șase săptămâni. În România se pot întâlni trei specii: drepneaua mică (Apus apus), ca. 18 cm, drepneaua mare (Apus melba) 21 cm și drepneaua palidă (Apus pallidus).

Apodide
Fosilă: Eocen — prezent
Apus apus
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Apodiformes
Familie: Apodidae
Hartert, 1897
Genuri

cca 20, vezi textul

Specii din România

modificare

Avifauna României conține 3 specii de apodide[1][2]:

Specii din Republica Moldova

modificare

Avifauna Republicii Moldova conține o singură specie de apodide[3][4]:

Lista speciilor din România

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România[5] Statutul IUCN Imaginea
Ordinul: Apodiformes
Familia: Apodidae
Tachymarptis melba (Linnaeus, 1758) (sin. Apus melba) [6][7] Drepnea mare, Drepnea alpină Tachymarptis melba melba (Linnaeus, 1758) Migratoare. Oaspete de vară 1.200-3.000 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[8]
 
Apus apus (Linnaeus, 1758) [9][10] Drepnea neagră, Drepnea mică Apus apus apus (Linnaeus, 1758) Migratoare. Oaspete de vară 15.000-60.000 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[11]
 
Apus pallidus (Shelley, 1870) [12][13] Drepnea palidă Apus pallidus brehmorum E. J. O. Hartert, 1901 Migratoare. Oaspete de vară În perioada 2010-2014 au fost observate numai 5 exemplare[14]  
Neamenințată cu dispariția[15]
 

Sistematică

modificare

Familia apodide conține 96 de specii aparținând la 19 de genuri, care sunt repartizate în 2 subfamilii: Cypseloidinae și Apodinae. Subfamilia Apodinae este divizată în 3 triburi: Chaeturini, Collocaliini și Apodini.:[16]

  • Subfamilia Cypseloidinae
  • Subfamilia Apodinae
  • Tribul Chaeturini
  • Tribul Collocaliini = Salangane
  • Tribul Apodini
  1. ^ Familia Apodide. Societatea Ornitologică Română.
  2. ^ Dionisie Linția. Păsările din R. P. R. Vol. al II-lea. Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1954
  3. ^ Andrei Munteanu, Tudor Cozari, Nicolae Zubcov. Lumea animală a Moldovei. Volumul 3: Păsări. Chișinău, Editura Știința, 2006.
  4. ^ Ю.В. Аверин, И.М. Ганя. Птицы Молдавии. Том I. Академия Наук Молдавской CCP, Институт Зоологии. Редакционно-издательский отдел Академии наук Молдавской ССР, Кишинёв 1970.
  5. ^ Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Ministerul mediului, apelor și pădurilor – direcția Biodiversitate, 2015
  6. ^ „Drepnea mare Tachymarptis melba. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Alpine Swift (Tachymarptis melba). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  8. ^ Tachymarptis melba. The IUCN Red List of Threatened Species
  9. ^ „Drepnea neagră Apus apus. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Common Swift (Apus apus). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  11. ^ Apus apus. The IUCN Red List of Threatened Species
  12. ^ „Drepnea palidă Apus pallidus. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Pallid Swift (Apus pallidus). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  14. ^ Daróczi J. Sz., Bugariu S., Fântână C., Kelemen A. M., Kovács I., Ölvedi Szilárd-Zs., Szabó J. Raportul comitetului de rarități avifaunistice din România (CRAR) privind aparițiile speciilor rare în România, în perioada 2010-2014 (Partea I.). Nr. 1/2015
  15. ^ Apus pallidus. The IUCN Red List of Threatened Species
  16. ^ Chantler, P. (2018). Swifts (Apodidae). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.

Bibliografie

modificare
  • del Hoyo, Elliot, Sargatal (Hrsg.): Handbook of the Birds of the World. Volume 5: Barn-owls to Hummingbirds. Lynx Edicions, 1999, ISBN 84-87334-25-3
  • Phil Chantler, Gerald Driessens: A Guide to the Swifts and Tree Swifts of the World. Pica Press, Mountfield 2000, ISBN 1-873403-83-6
  • U. N. Glutz von Blotzheim, K. M. Bauer: Handbuch der Vögel Mitteleuropas. Band 9, Columbiformes – Piciformes, AULA-Verlag 1994, ISBN 3-89104-562-X
  • David Lack: Swifts in a Tower. Methuen & Co. Ltd., London 1956

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Apodidae