Arcadi Ragozin

Arcadi Ragozin
Date personale
Născut	28 noiembrie 1918 Akmolinsk, Kazahstan
Decedat	27 iulie 1998 (79 de ani) Moscova, Rusia
Înmormântat	cimitirul Troekurovskoe[*]​
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație	conducător militar
Activitate
Partid politic	Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
Premii	Ordinul Steaua Roșie Ordinul Steagul Roșu Ordinul Revoluția din Octombrie[*]​ medal «Za bezuprecinuiu slujbu» III stepeni[*][[medal «Za bezuprecinuiu slujbu» III stepeni (lowest class of Soviet military award for long service)|​]] Ordinul Steagul Roșu Ordinul Steaua Roșie

Arcadi Ragozin (în rusă Аркадий Рагозин) (n. 28 noiembrie 1918, Akmolinsk, regiunea cu același nume, Kazahstan – d. 2001, Moscova) a fost un general sovietic de securitate, care a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului Securității de Stat (KGB) din RSS Moldovenească (1975-1979). Membru PCUS din anul 1946.

Biografie

Arcadi Ragozin s-a născut în anul 1918 în Kazahstan. A absolvit Institutul de ingineri din transporturile feroviare din Novosibirsk și școala superioară KGB în anul 1952. A fost jurnalist la cotidianul "Gudok" și apoi activist de partid. Este angajat apoi în cadrul KGB-ului ajungând până la gradul de general-locotenent. A avut o reputație de bibliofil și savant, datorită activității jurnalistice și a modului de a lucra prin elaborarea de rapoarte.

Anterior numirii la KGB-ul din Moldova a fost șeful unei direcții regionale KGB din Rusia. În anul 1975, Arcadi Ragozin a fost numit în funcția de președinte al Comitetului Securității de Stat (KGB) din RSS Moldovenească. La Congresul XIY al PCM (1975) a fost ales membru CC PCM, iar la plenara din iulie - membru al Biroului CC PCM.

În anul 1979, Ragozin a fost transferat la Moscova, unde a fost numit comandant al Școlii de ofițeri KGB. A încetat din viață în anul 1998, la vârsta de 83 ani.

Caracteristică

Ragozin era un interlocutor atent, știa să asculte, dar avea pretenția, ca lumea să vină la el numai cu chestiuni concrete. În calitate de conducător, Ragozin era o persoană întreprinzătoare, dar și exigentă, avea calități de conducător înzestrat. A beneficiat de o autoritate indubitabilă în rândul subordonaților, fiind totodată iubit și temut. El s-a orientat pe extinderea supravegherii contactelor moldo-române ca "activitate preventivă"(de profilaxie). Fără să cunoască limba română, el s-a axat pe activitatea jurnaliștilor, translatorilor și corespondenților de presă. Un caz cunoscut din epoca Ragozin de la KGB-ul moldovenesc îl constitutie cel al lui Volodarski, conferențiar la Universitatea de Stat din Moldova, care protesa împotriva intervenției sovietice în Cehoslovacia și a libertății de opinii din URSS, trimițând scrisori anonime din diferite localități ale URSS cu caracter antisovietic. KGB-ul l-a depistat, Consiliul științific al USM i-a retras gradul științific și cel de conferențair. Ulterior a fost forțat să emigreze în Israel.

Distincții și decorații

• Ordinul "Revoluția din Octombrie"
• Ordinul "Steaua Roșie"
• Ordinul "Drapelul Roșu de muncă"

Bibliografie

• Enciclopedia sovietică Moldovenească. Chișinău, Red. Enciclopediei.
• Tudor Botnaru, A. Ganenco - Istoria Serviciilor Secrete. [Breviar] (Ed. Museum, Chișinău, 2004)