Arhiva Națională de Filme

Arhiva Națională de Filme (ANF) este o instituție publică de interes național cu personalitate juridică, care-și desfășoară activitatea în baza HG 1063/2005. Arhiva Națională de Filme îndeplinește funcția de depozit legal și voluntar pentru filmele cinematografice de orice gen, precum și pentru alte materiale și documente privind istoria cinematografiei naționale și universale, precum: fotografii, afișe, scenarii, partituri muzicale, colecții de documente și alte bunuri legate de istoria filmului.

Istoric

In 1957, la 4 iulie a fost infiintata Arhiva de Filme Cinematografice (ANFC), organism in subordinea Ministerului Invatamantului si Culturii. Potrivit Ordinului ministrului, arhiva avea urmatoarele atributiuni:

• Arhiva de Filme Cinematografice colectioneaza, clasifica si conserva filmele si orice material in legatura cu productia de filme si istoricul filmului;
• Efectueaza imprumuturile si schimburile internationale de filme cu arhivele din strainătate;
• Pune la dispozitia cercetatorilor si a studiourilor materialele arhivei, necesare pentru studii documentare sau pentru productia de filme;
• Studiourile si orice alte unitati care produc sau detin filme si alte materiale din domeniul cinematografiei le vor depune intr-un exemplar la ANFC, singura in masura sa le detina si sa le conserve dupa expirarea filmului sau a perioadei de folosire.

Initial, sediul ANF a fost in Str. Kogalniceanu, in sediul fostului ACIN (Asociatia Cineastilor)

Din 1965, pentru pastrarea filmelor a fost destinata bateria 13-14 a fortului Jilava, o cladire conceputa cu destinatie militara, de la inceputul secolului XX. Au intrat imediat in colectie filmele nationalizate in 1948 si cele aflate in difuzare in acel moment. La intemeiere, arhiva detinea 128 de filme de lung metraj si 20.000 de bobine de filme neidentificate.

In primii ani, activitatea s-a concentrat asupra colectionarii si asupra regasirii filmelor produse in Romania. Ulterior, a început si activitatea de transpunere a peliculelor de pe suport inflamabil (nitrat) pe suport acetat (non-flam). Aceasta activitate s-a intins pe doua decenii si jumatate si s-a soldat cu asigurarea peliculelor originale din perioada 1897-1957 cu copii de protectie.

In 1965 a fost construit primul depozit destinat special pastrarii filmelor, in noul sediu al arhivei din Jilava.

In 1972 e dat în folosinta un al patrulea depozit de filme, cu patru nivele.

Digitalizarea filmelor aflate in patrimoniu a fost posibila incepand cu anul 1999, atunci cand a fost achizitionat echipamentul video necesar transferului. Astfel au putut fi initiate colaborari cu televiziunile publice si private in vederea difuzarii filmelor romanesti de fictiune si documentare aflate in patrimoniul national, initiativa care se bucura si astazi de un mare succes la public.

Din anul 2001 au fost infiintate laboratoarele de conservare si restaurare a filmelor.

Incepand cu anul 2008, s-au construit patru depozite noi de filme in vederea conservarii in conditii de temperatura si umiditate controlate. In prezent, pentru conservarea filmelor, Arhiva Nationala de Filme utilizeaza cele mai noi tehnologii de arhivare prin vidare a bobinelor de film.

In timp, au fost regasite filme ca Independenta Romaniei (1912, R: Grigore Brezeanu si Aristide Demetriade), documentarul Eminescu, Veronica, Creanga (1914, R: Octav Minar) si Otelul razbuna (1913, R: Aristide Demetriade), iar in 1972 primele filme stiintifice din lume, realizate de prof. dr. Gheorghe Marinescu, precum Tulburarile mersului in hemiplegia organica (1897). De asemenea, au fost recuperate copii ale unor filme precum Wenn die Maske fallt/ Cand cad mastile (1912, R: Urban Gad), L’Agonie des aigles/ Agonia vulturilor, Franta (1934, R: Roger Richebe, film pe care nici o alta arhiva nu-l detine), iar prin stradania colegilor de la Praga a fost gasit Venea o moara pe Siret/ Sturmflut der Liebe (1929, R: Martin Berger).

Prin cooperarea cu arhiva de filme din Bois d’Arcy, au fost recuperate filmele Roumanie, Terre d’amour si Les Amis de Saint Hubert (1937, R: Jean Georgescu), iar in 2002 s-a obtinut de la Cineteca Nazionale din Roma o copie a coproductiei romano-italiane Odessa in fiamme / Catuse rosii (1942, R: Carmine Gallone) si, prin donatia domnului Radu Don, cateva filme inedite ale lui Paul Calinescu. Tot in ultimul deceniu au fost stabilite relatii de colaborare si schimb cu arhive de filme din zece tari.

Astazi colectia ANF contine aproape 45.000 de titluri din 60 de tari (dintre care peste 11.000 de filme de fictiune) si peste 125.000 de copii. Lungimea totala a filmelor din colectie se ridica la 113.000.000 de metri de pelicula.

CINEMATECA ROMANA

Organizarea primelor spectacole de cultura cinematografica sub genericul “Prietenii filmului” a inceput la 24 februarie 1962, in sala actualului cinematograf Capitol, cu un program dedicat lui Ion Popescu Gopo, si a continuat peste doua saptamani in sala fostului cinematograf Vasile Alecsandri, in Piata Lahovari, cu un program de filme “Vsevolod Pudovkin”. Treptat, spectacolele au devenit saptamanale si au continuat pana in 1963, in Sala Carpați, ulterior Studio.

In septembrie 1964 incepe activitatea Cinematecii, cu un repertoriu de filme clasice, avand ca scop declarat educarea si crearea unui public de cinemateca. Proiectiile au loc exclusiv la actuala sala Studio, cu 18 proiectii saptamanal. In 1969, Cinemateca se muta in sala Union. Incepand cu 1 iulie 1982, este gazduita de Sala Eforie, cu 380 de locuri, numita si Jean Georgescu din 1993. Intre 1990-1995 Cinemateca a proiectat filme si in Sala Union - Paul Calinescu. Din toamna anului 1982, Cinemateca a organizat un curs de istorie a cinematografului, cu o durata de 2-3 ani, compus din prelegeri si proiectii ilustrative.

BIBLIOTECA DE FILM

In 1965, ANF preia Serviciul de Studii si Documentare care functiona in cadrul Studioului Cinematografic Bucuresti, ceea ce a permis o diversificare a activitatilor institutiei, de la crearea unei biblioteci de specialitate si la constituirea unui fond de documente cinematografice pe suport hartie (fotografii, afise, liste de montaj, scenarii, partituri muzicale etc.) la editarea unor publicatii de interes national si internațional (Anuarul Cinematografic – 1966, Cinematografia In Presa – 1967, Actualitatea Cinematografica - 1966, Caietul de Documentare Cinematografica – 1961, Bibliografia Internationala de Cinema – 1966). Tot din 1965 isi incepe activitatea comisia pentru istoria filmului romanesc, formata din reprezentanti ai ANF, IATC si ai Institutului de Istoria Artei. Cele mai importante rezultate ale comisiei au constat in achizitionarea unor documente valoroase, in redactarea si publicarea Filmografiei Adnotate a Jurnalului Romanesc de Actualitati (1930-1948, 3 vol.), a Filmografiei Adnotate a Productiei Cinematografice Romanești (1897-1930, 2 vol.), a Simpozionului International „Arhivele de Film si Cercetarea Istoriografica”, organizat de ANF cu prilejul celui de-al 28-lea Congres al FIAF, care a avut loc la Bucuresti intre 31 mai - 3 iunie 1972.

In 1966 se editeaza primul Catalog al Filmelor de Fictiune (cuprinzand 2527 de titluri) existente in colectia ANF. Caietul de Documentare Cinematografica (CDC, 1960- 1966) a reprezentat o revista de cinema valoroasa, desi cu circuit restrans, pentru ca a gazduit multe traduceri ale unor studii straine importante si scenarii de filme si chiar a contribuit la editarea “Dictionarului de animatie”, primul de acest fel din Romania (1960), editat in locul a trei numere consecutive ale CDC.

Decretul 472/1971 al Consiliului de Stat, devenit Legea 20/1972, consfinteste largirea activitatii ANF, incluzand si activitatea de educatie cinematografica.

In 1987, in colecția ANF erau 294.000 de fotografii, 19.000 de afise, 8.000 de liste de montaj si dialoguri, sute de scenarii si mii de pliante si taieturi de presa.

Din 1990, ANF si-a transformat programul tiparit al Cinematecii intr-o revista-program denumita CineSemnal, care pe langa programul proiectiilor include fotografii, comentarii sau scurte studii critice. Institutia noastra a mai editat revistele Prim Plan (intre 1992- 1994) si Fotograme (1993). In 2012 a inceput editarea revistei de istorie a filmului Cinefile, sub forma unui volum bilingv (in romana si engleza) care aduna studii ale unor cercetatori romani si straini legate de istoria filmului romanesc si arhivistica de film.

ORGANISME INTERNATIONALE

In 1959, redenumita Arhiva Nationala de Filme (ANF), arhiva devine membru provizoriu al Federatiei Internationale a Arhivelor de Film (FIAF), iar in 1960 membru deplin. Federatia Internationala a Arhivelor de Film (FIAF), fondata in 1938 de catre patru cinemateci (New York, Londra, Berlin si Paris), are ca scopuri:

• contributia la conservarea filmelor si a patrimoniului artistic istoric al cinematogafiei
• dezvoltarea cooperarii intre arhivele de film
• inlesnirea schimburilor de filme si de documente referitoare la arta si istoria cinematografiei
• dezvoltarea culturii cinematografice.

Din anul 1991, inca de la infiintarea Asociatiei Cinematecilor Europene (ACE), Arhiva Nationala de Filme este membru.

De-a lungul timpului, la ANF si-au desfasurat activitatea reputati critici si istorici de cinema. In incheiere, vom mentiona directorii ANF:

• 1957-1965: Aurel Lup (anterior distribuitor de filme)
• 1965-1966: Dumitru Fernoaga (filmolog, mai tarziu producator si distribuitor de filme)
• 1966-1967: Eugen Mandric (ziarist, producator de filme)
• 1967-1968: Marius Teodorescu (istoric de film, regizor)
• 1968-1969: Aurel Lup
• 1969-1972: Dumitru Fernoaga
• 1 iulie 1972 - 9 iulie 1973: Nicolae Zeicu (economist)
• 1972-1976: Henri Dona (ziarist, critic de film)
• 1976: Nicolae Niculescu (inginer) si Sebastian Iosif (inginer)
• 1976 – septembrie 1986: Marin Paraianu (anterior balerin si producator de filme de animatie)
• septembrie 1986 – iulie 1990: Floarea Ion (filmolog)
• iulie 1990 – aprilie 1997: Savel Stiopul (regizor)
• ianuarie 1999 – februarie 2001: Bujor T. Ripeanu (istoric si critic de film)
• aprilie 1997 – prezent: prof.univ.dr. Anca Mitran (conservator)

În anul 2016, ANF a preluat arhiva de filme a studioului Sahia.

Importanță

Arhiva Națională de Filme contribuie la preservarea și promovarea istoriei cinematografiei române. De asemenea, Cinemateca Română și Biblioteca de Film au un scop educațional, de a oferi publicului larg informații greu de găsit, precum filme încă nedigitalizate sau, în cazul bibliotecii, scenarii de filme și jurnale de producție care contextualizează condițiile de filmare ale unor anumite proiecte.

În timpul regimului comunist, Cinemateca Română era principala instituție de formare a culturii cinematografice în rândul publicului său, dintre care mulți erau tineri studenți. Filmele proiectate în cadrul cinematecii au influențat numeroase generații de cineaști și cinefili. Cinemateca a contribuit la introducerea filmului internațional de artă în România, printre care filme semnate de autori prestigioși ca Andrei Tarkovski, Michelangelo Antonioni, Robert Bresson, Vittorio De Sica, Federico Fellini, Ingmar Bergman, Orson Welles și mulți alții.

Într-un interviu acordat revistei Film Menu, regizorul Nae Caranfil ilustrează popularitatea Cinematecii Române la începutul anilor '80: „Sigur, salivam cu toții după filme occidentale, făceam cozi interminabile la Biblioteca Americană sau la Cinematecă să vedem în copii alb-negru Nașul (...) sau Cabaret...”

După 1989, Cinemateca Română s-a confruntat cu un număr din ce în ce mai scăzut de spectatori, după cum notează și criticul de film Mihai Fulger: „Sălile pline-ochi de până în 1990 încep treptat să se golească, iar tendința continuă pe parcursul deceniilor următoare.” O dată cu căderea comunismului și ascensiunea digitalizării filmelor, Cinemateca a decăzut în popularitate și influență- publicul român preferă să vizioneze filme acasă, pe suport digital, sau în săli de cinema mai moderne, de mall.

Legături externe

• www.anf-cinemateca.ro - Site web oficial
• https://www.facebook.com/cinematecaeforiebucuresti - Pagină facebook oficială