Aristide Briand
| Aristide Briand | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Aristide Pierre Henri Briand  |
| Născut | [2][3][4][5][6] Nantes, Franța[7][8] |
| Decedat | (69 de ani)[2][3][4][5][9] Paris, Franța[10][7] |
| Înmormântat | cimetière de Cocherel[*][11] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | politician om de stat jurnalist diplomat scriitor avocat |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Limbi vorbite | limba franceză[12] |
| Președinte al Consiliului de Miniștri | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Raymond Poincaré |
| Succedat de | André Tardieu[*] |
| În funcție – | |
| Precedat de | Paul Painlevé[*] |
| Succedat de | Édouard Herriot[*] |
| În funcție – | |
| Precedat de | Georges Leygues[*] |
| Succedat de | Raymond Poincaré |
| În funcție – | |
| Precedat de | René Viviani[*] |
| Succedat de | Alexandre Ribot[*] |
| În funcție – | |
| Precedat de | Raymond Poincaré |
| Succedat de | Louis Barthou |
| În funcție – | |
| Precedat de | Georges Clemenceau |
| Succedat de | Ernest Monis[*] |
| Deputat al Franței | |
| În funcție – [1] | |
| Premii | Premiul Nobel pentru Pace () Crucea Libertății[*] Ordinul celor Trei Stele[*] |
| Partid politic | PS Parti républicain-socialiste[*] |
Modifică date / text  | |
Aristide Briand (n. 28 martie 1862 – d. 7 martie 1932) a fost un politician și om de stat francez, care a ocupat în mai multe rânduri funcția de prim ministru al Franței. În 1926 a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Tinerețea și începuturile carierei politice
modificareAristide Briand s-a născut la Nantes într-o familie burgheză înstărită. A studiat dreptul și, la scurtă vreme după obținerea licenței, a intrat în politică, alăturându-se celor mai avansate mișcări ale vremii, scriind articole pentru ziarul anarhist Le Peuple și conducând o perioadă ziarul Lanterne . De aici a trecut la ziarul Petite République, pe care l-a părăsit pentru a fonda, alături de Jean Jaurès, ziarul L'Humanité.
Activismul politic
modificareÎn tot acest timp, Briand a fost unul dintre cei mai impotanți activiști ai mișcării pentru înființarea sindicatelor și, la congresul celor ce muncesc din Nates (1894), el a asigurat adoptarea ideilor sindicaliste împotriva celor ale aderenților lui Jules Guesde. Din acel moment, Briand a devenit unul dintre liderii Partidului Socialist Francez. În 1902, după mai multe încercări eșuate, a fost ales deputat. El s-a declarat cu toată puterea de partea unității de acțiune a stângii politice în ceea ce a devenit cunoscut ca Blocul, pentru a contracara acțiunile deputaților reacționari de dreapta. Încă de la începutul carierei sale politice în Camera deputaților, Briand a fost preocupat de problema separării statului de biserică. A fost numit raportor al comisiei pentru pregătirea legii pentru separarea statutului față de biserică, iar raportul său l-a propulsat în fruntea scenei politice ca pe un viitor lider. El a reușit să-și promoveze legea cu unele mici modificări, reușind să nu piardă sprijinul niciunui partid dispus la început să-l sprijine.
El a fost principalul autor al legii separării dintre stat și religie, dar s-a preocupat și de aplicarea ei, în special ținând seama că ministrul însărcinat cu punerea în practică a legii, Maurice Rouvier, a permis abuzuri în timpul preluării inventarului proprietăților bisericii. Ca urmare, Briand a acceptat portofoliul învățământului public și cultelor în guvernul Sarrien (1906). Deși ministeriatul său s-a dovedit a fi un succes, datorită faptului că a acceptat să fie ministru într-un guvern burghez, Briand a fost exclus din Partidul Socialist Unit (martie 1906). În conflictul său cu Jaurès, Briand era susținătorul ideii cooperării cu radicalii în problemele reformelor, nu a păstrării unei rezerve pline de precauție față de ideile lor.
Prim-ministru al Franței
modificareBriand i-a succedat lui Clemenceau ca prim-ministru în 1909 – 1911 și în 1913. În octombrie 1915, după o serie de înfrângeri ale francezilor pe frontul de vest al primului război mondial, Briand a devenit din nou prim-ministru și pentru prima oară a deținut și portofoliul externelor, înlocuindu-i pe René Viviani și pe Théophile Delcassé. Guvernarea sa nu a fost una plină de succese, Briand demisionând în martie 1917 în urma disensiunilor cu privire la Ofensiva Nivelle, fiind succedat de Alexandre Ribot.
Briand a revenit la putere în 1921, dar eforturile pentru a ajunge la o înțelegere cu privire la reparațiile datorate de Germania au eșuat datorită intransigenței crescânde a celor din urmă, fiind succedat de Raymond Poincaré. În momentele care au precedat declanșarea Crizei Ruhrului, atitudinea mai conciliantă al lui Briand a cauzat, printre altele, revenirea sa la Quai d'Orsay în 1925, rămânând în funcție până la moarte. Briand a negociat așa-numita Înțelegere Briand-Ceretti cu Vaticanul, care a oferit guvernului francez un anumit rol în numirea episcopilor catolici.
Aristide Briand a primit în 1926 Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu Gustav Stresemann din Germania, pentru Tratatele de la Locarno. (Austen Chamberlain din Regatul Unit câștigase Premiul Nobel pentru pace cu un an mai devreme pentru aceleași Tratate de la Locarno). Propunerea lui Briand și a lui Frank B. Kellogg (1927) pentru semnarea unui pact universal de scoatere în afara legii a războiului a dus anul următor la semnarea Pactului de la Paris, cunoscut și ca Pactul Kellogg-Briand.
Note
modificare
- ^ OpenStreetMap
- ^ a b Aristide Briand, Discogs, accesat în
- ^ a b Aristide Briand, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Aristide Briand, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b „Aristide Briand”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Aristide Briand, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Бриан Аристид, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ „Aristide Briand”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Aristide Briand, SNAC, accesat în
- ^ „Aristide Briand”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Find a Grave, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
Bibliografie
modificare- Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.
Legături externe
modificare- en Biografie
| Predecesor: Sir Austen Chamberlain Charles G. Dawes |
Premiul Nobel pentru Pace 1926 |
Succesor: Ferdinand Buisson Ludwig Quidde |
| Predecesor: Jean-Baptiste Bienvenu-Martin |
Ministru al învățământului pubic și al artelor frumoase (1906–1908) | Succesor: Gaston Doumergue |
| Ministru al cultelor (1906–1911) | Succesor: Ernest Monis | |
| Predecesor: Edmond Guyot-Dessaigne |
Ministrul justiției 1908–1909 |
Succesor: Louis Barthou |
| Predecesor: Georges Clemenceau |
Prim ministru al Franței 1909–1911 |
Succesor: Ernest Monis |
| Ministrul afacerilor interne 1909–1911
| ||
| Predecesor: Jean Brun |
Ministru de război (interimar) 1911 |
Succesor: Maurice Berteaux |
| Predecesor: Jean Cruppi |
Ministrul justiției 1912–1913 |
Succesor: Louis Barthou |
| Predecesor: Raymond Poincaré |
Prim ministru al Franței 1913 |
Succesor: Louis Barthou |
| Predecesor: Théodore Steeg |
Ministrul afacerilor interne 1913 |
Succesor: Louis Lucien Klotz |
| Predecesor: Jean-Baptiste Bienvenu-Martin |
Ministrul justiției 1914–1915 |
Succesor: René Viviani |
| Predecesor: René Viviani |
Prim ministru al Franței 1915–1917 |
Succesor: Alexandre Ribot |
| Ministru al afacerilor externe 1915–1917
| ||
| Predecesor: Georges Leygues |
Prim ministru al Franței 1921–1922 |
Succesor: Raymond Poincaré |
| Ministru al afacerilor externe 1921–1922
| ||
| Predecesor: Édouard Herriot |
Ministru al afacerilor externe 1925–1926 |
Succesor: Édouard Herriot |
| Predecesor: Paul Painlevé |
Prim ministru al Franței 1925–1926
| |
| Predecesor: Édouard Herriot |
Ministru al afacerilor externe 1926–1932 |
Succesor: Pierre Laval |
| Predecesor: Raymond Poincaré |
Prim ministru al Franței 1929 |
Succesor: André Tardieu |