Armata Republicii Populare Chineze

Armata de Eliberare a Poporului
中国人民解放军

Emblema Armatei de Eliberare a Poporului
Fondată 1 august 1927
Categorii de arme Forțele Terestre
Forțele Navale
Forțele Aeriene
Conducere
Comandantul Suprem al Armatei Xi Jinping
Ministrul Apărării Naționale gen. Li Shangfu
Șeful Statului Major General gen. Liu Zhenli
Resurse umane
Vârsta de recrutare 18-49 ani
Serviciu militar obligatoriu Nu
Disponibili pentru
serviciul militar
385.821.101 bărbați, între 16–49 ani (est. în 2010), bărbați, vârsta 15–49,
363,789,674 femei, între 16–49 ani (est. în 2010) femei, vârsta 15–49
Apți pentru
serviciul militar
318.265.016 bărbați, vârsta 15–49,
318.265.016 femei, vârsta 15–49
Număr anual de persoane care
împlinesc vârsta necesară
10.406.544 bărbați,
9.131.990 femei
Personal activ 2.285.000[1] (locul 1)
Personal în rezervă 800.000
Cheltuieli
Buget 114.2 miliarde dolari (2013)[1]
Procent din PIB 1.46%.
Industrie
Furnizori externi Actuali:
 Rusia
 Israel
 Turcia
Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Exporturi anuale >
Alte articole
Istorie Istoria militară a Chinei
Grade Grade militare în Armata Chineză
Armata Republicii Populare Chineze
Chineză simplificată中国人民解放军
Chineză tradițională中國人民解放軍
Sens literalArmata de Eliberare a Poporului Chinez

Forțele Armate Chineze, numite oficial Armata de Eliberare a Poporului, sunt forța armată a Partidului Comunist Chinez (PCC) și este formată din patru categorii de arme: Forțele Terestre, Forțele Aeriene, Forțele Navale, Rachete Strategice. Republica populară Chineză este mare putere nucleară.

Drapelul Armatei Republicii Populare Chineze

Drapelul Armatei Republicii Populare Chineze (Armata de Eliberare a Poporului) folosește steaua galbenă alături de caracterele chinezești 8-1 (Pentru 1 august, data când a fost înființată Armata de Eliberare a Poporului, cu referire totodată și la Răscoala din Nanciang).

Forțele Armate Chineze au luat naștere în 1927 d.C. ca organizația armată a Partidului Comunist Chinez; până în anul 1946 se numea "Armata Roșie".

Istoric modificare

Armata de Eliberare a Poporului a fost fondată pe 1 august 1927 în timpul Revoltei din Nanciang, când trupele Kuomintang (KMT) s-au răsculat sub conducerea lui Zhu De, El lung, Ye Jianing și Zhou Enlai, la scurt timp după sfârșitul primei alianțe dintre Kuomintang și comuniști. Această armată purta numele de Armata Roșie Chineză (chineza simplificată: 红军, chineză tradițională : 红军; pinyin: Hongjun). Între 1934 și 1935, Armata Roșie a supraviețuit mai multor campanii conduse împotriva sa de către generalissimul Ciang Kai-Șek, care ca să scape de trupele naționaliste s-a angajat Marșul cel Lung. În timpul celui de-al doilea război chino-japonez (1937-1945), forțele militare comuniste au fost nominal integrate în Armata Revoluționară Națională a Republicii China. În acest timp, aceste două grupuri militare au fost folosite în primul rând pentru război de gherilă, purtând câteva bătălii cu japonezii cu unități naționaliste și forțele paramilitare în spatele liniilor japoneze. După sfârșitul războiului chino-japonez, Partidul Comunist a unit cele două grupuri militare și a redenumit forța armată în Armata de Eliberare a Poporului, și în cele din urmă a câștigat Războiul Civil Chinez.

În timpul anilor 1950, Armata chineză cu ajutor sovietic s-a transformat dintr-o armată de țărani într-una modernă. O parte a acestui proces a fost reorganizarea, care a creat în 1955 treisprezece regiuni militare. Armata chineză conținea, de asemenea, mai multe unități ale Armatei Naționale Revoluționare și generalii care au dezertat, fugind la Armata de Eliberare a Poporului. Ma Hongbin și fiul său, Ma Dunjing (1906-1972), au fost singurii generali musulmani, care conduceau o unitate musulmană, Corpul 81, singura unitate musulmană care a servit vreodată în AEP.

Scopuri strategice modificare

 
Soldat în Piața Tiananmen.

Scopul strategic al Armatei chineze este apărarea integrității teritoriale a țării, unde la Pekin, pe termen lung, se înțelege și unirea țării cu Taivanul. Împotriva acestui deziderat stă garanția de securitate oferită de SUA, care nu exclude nici folosirea armelor nucleare în cazul unei agresiuni chinezești.

De la înființarea Republicii Populare Chineze, armata chineză a participat la patru conflicte armate semnificative:

Armata chineză nu a avut niciodată forțe militare în străinătate, nu are baze militare.


Efective modificare

 
Membrii gărzii de onoare militare chineze
 
Fată de la Peking, în uniformă ostășească (1972)

După numărul militarilor activi, Armata Republicii Populare Chineze este cea mai mare armată din lume.

Efectivul armatei în raport cu populația țării însă este mic. La 1.000 locuitori sunt 5,3 militari, față de 23,56 în Rusia sau 9,46 în SUA.

Buget modificare

Dotări modificare

Forțele Terestre modificare

În prezent în lume Forțele Terestre ale Armatei Chineze au efectivul cel mai mare, numărând în jur de 1,6 milioane militari, aproximativ 70% din totalul Forțelor Armate. Forțele terestre sunt dispuse în diferite regiuni militare. În cazul unor situații de criză Forțele Terestre ale Armatei Chineze sunt susținute de rezerve și unități paramilitare.

Echipament de infanterie modificare

Pistoale
 
Pistol Tip 54
Pistoale mitralieră
 
QCW-05

Forțele Navale modificare

 
Lanjo (DDG170) e un distrugător de tip 052C al Forțelor Navale Chineze
 
Un avion de vânătoare ascuns "Chengdu J-20" a celei de-a V-a generații, acum supus îmbunătățirilor pentru Forțele Aeriene Chineze.
 
Regiuni militare ale AEP-ului (1996)

Forțele Aeriene modificare

Note modificare

Bibliografie în limba engleză modificare

  • Fisher, Richard (2010). China's Military Modernization: Building for Regional and Global Reach. Stanford Security Studies. ISBN 0-8047-7195-2
  • James C. Mulvenon, Andrew N. D. Yang. The People's Liberation Army as Organization Reference Volume v1.0, RAND.
  • Chinese Military Power Council on Foreign Relations Press, May 2003.
  • Roy Kamphausen, Andrew Scobell. Right Sizing the People's Liberation Army Exploring the Contours of China's Military. The Strategic Studies Institute of the US Army War College, September 2007.
  • Chinese Intelligence Agencies Intelligence Resource Program, Federation of American Scientists.
  • International Institute for Strategic Studies; Hackett, James (ed.) (). The Military Balance 2010. London: Routledge. ISBN 1-85743-557-5. 

Legături externe modificare