Armata Terestră Germană

armata terestră germană în perioada 1935-1945
Armata germană
Activă  Modificați la Wikidata  Modificați la Wikidata
Țară Germania Nazistă

Alături de Marină și Luftwaffe, Heer (Armata Terestră Germană, 1935-1945) a fost una dintre cele trei ramuri ale Wehrmacht-ului și a cuprins cea mai mare parte a forțelor terestre germane în Al Doilea Război Mondial.[1] Pe lângă armată, pe partea germană mai existau Waffen-SS și trupele terestre sub comanda comandantului șef al Forțelor Aeriene Hermann Göring, iar din 1944 mai exista și Volkssturm, care era subordonată conducerii partidului NSDAP.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un total de aproximativ 13,6 milioane de soldați au servit în armata terestră germană. Personalul armatei era alcătuit din voluntari și recruți.

La numai 17 luni după ce Adolf Hitler a anunțat programul german de reînarmare în 1935, armata și-a atins obiectivul proiectat de 36 de divizii. În toamna anului 1937 s-au format încă două corpuri. În 1938, s-au format patru corpuri suplimentare cu includerea celor cinci divizii ale armatei austriece după Anschluss din martie.

În perioada expansiunii sale sub Hitler, armata germană a continuat să dezvolte concepte inițiate în timpul Primului Război Mondial, combinând mijloacele terestre și aeriene în forțe armate combinate. Împreună cu metode operaționale și tactice, cum ar fi încercuirea și „bătălia anihilării”, armata germană a reușit victorii rapide în primii doi ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, un nou stil de război descris ca Blitzkrieg („război fulger”) pentru viteza și puterea sa distructivă.[2]

Înaltul Comandament al Armatei (Oberkommando des Heeres, OKH) a avut sediul la Wünsdorf lângă Zossen.

Comandantul șef al armatei (OBdH)

Note modificare

  1. ^ Large, David Clay (1996). Germans to the Front: West German Rearmament in the Adenauer Era. The University of North Carolina Press. ISBN 978-0807845394.
  2. ^ Haskew, Michael (2011). The Wehrmacht: 1935–1945. Amber Books Ltd. ISBN 978-1-907446-95-5.