Armata dacică

Armata dacică este o oștire din Antichitate, care a fost activă între secolele al X-lea î.e.n. și al II-lea e.n., a triburilor dacilor care locuiau în nordul Balcanilor, în regiunea numită Dacia, care este astăzi în cea mare parte teritorii ale României.

Armata dacică dobândește notorietate în timpul lui Burebista (82-44 î.e.n.) și apoi în timpul împăraților romani Domițian (85-89) și Traian (101-106).

Cadrul natural

În ceea ce privește modul de luptă al armatei dacice trebuie menționat faptul că un rol important în acest aspect l-a constituit cadrul natural în care Dacia a fost cuprinsă. În timpul conducătorului Burebista (82-44 î.e.n.), Dacia era delimitată la nord de către Carpații Păduroși, la est de Marea Neagră, la sud de Munții Balcani, iar la vest până în străvechea regiune Boemia (teritoriu pe care în prezent se află Republica Cehă).

Dacia în timpul lui Burebista.

Încadrarea în ceea ce va fi redenumit ulterior în Spațiul Carpato-Danubiano-Pontic de către istorici le va oferi o serie de avantaje strategice și defensive care va permite armatei dacice să facă față unor popoare ale căror armate erau mult mai mari ca număr de soldați.

Bătălii

aprox anii 60 î. Hr contra tribului celtic Boii în Panonia, victorie dacă
aprox anii 60 î.e.n. contra tribului Scordisci, victorie dacă
anii 50 î. Hr împotriva cetăților grecești de la Marea Neagra, victorie daca.
87, prima bătălie de la Tapae, victorie dacă
101, a doua bătălie de la Tapae, victorie romană
102, bătălia de la Adamclisi, victorie romană
106, bătălia de la Sarmisegetusa, victorie romană

Fortificații

Dacii au construit fortărețe în jurul Daciei, majoritatea pe Dunăre. O scenă de pe coloana lui Traian îi arată pe romani atacând o fortificație dacă cu ajutorului unui "testudo".

Vezi și

Falx