Arseni Lîsov
| Arseni Lîsov | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1885  Telenești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | (75 de ani) Inculițeni, Borodinskîi raion(d), RSS Ucraineană, URSS |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Regatul României Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Religie | Rascolnici |
| Ocupație | preot |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Arseni Lîsov (născut Anisim Filippovici Lîsov; în rusă Арсений Филиппович Лысов; n. 1885 – d. 8 iulie 1960) a fost un episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse de rit vechi, episcop de Ismail.
Biografie
modificareS-a născut în târgul Telenești din ținutul Orhei, gubernia Basarabia (Imperiul Rus) într-o familie de lipoveni.
Între anii 1901-1907 a fost paracliser la biserica din Telenești.[1] La 30 mai 1912, a fost hirotonit preot în aceeași biserică de episcopul Chiril de Balta și Odesa. În 1919, a fost transferat de la Telenești în satul Inculițeni de către episcopul Inochenti, iar în 1929 a fost transferat de acesta la Vâlcov.[1]
La 2 februarie 1940, la instrucțiunile mitropolitului Siluan, episcopului Inochenti și episcopului Savati de Tulciîn a fost hirotonit la sediul episcopal de la catedrala de rit vechi din Ismail.[2][3]
La sfârșitul lunii iunie a aceluiași an, Ismail cu toată Basarabia a fost ocupat de către URSS, iar eparhia Ismail a intrat sub jurisdicția arhiepiscopului Moscovei. În luna august a aceluiași an s-a format regiunea Akkerman, de care a aparținut și sediul episcopal Ismail.[4]
La 2 septembrie 1945, prin decizia Consiliului Arhiepiscopiei Moscovei, a numit episcop de Ismail. La 3 aprilie 1947, din motive de sănătate, din propria inițiativă s-a dezis de post, fără însă, de privarea de dreptul de a efectua slujbe.[4]
În ultimii ani a primit o indemnizație de la eparhie. A murit pe 8 iulie 1960 în Inculițeni.
Referințe
modificare- ^ a b „Поездка молодежи приходов Бессарабии в с. Анновку”. ruvera.ru. .
- ^ Федорова А. И. Избрание и посвящение Измаильского епископа Силуана в сан Белокриницкого митрополита Arhivat în , la Wayback Machine. // Старообрядчество: история, культура, современность : материалы ІХ Международной конференции, Великий Новгород, 30 сент. — 2 окт. 2009 г. — Великий Новгород, 2010. — С. 171—172.
- ^ Игорь Огнев (). „Старообрядчество в Придунавье”. izmail.es.
- ^ a b Боченков В. В. Старообрядчество советской эпохи. Епископы Русской Православной Старообрядческой церкви. — М.: Вече, 2019. 320 pag. — (Историческая литература). — ISBN 978-5-4484-0925-7.
Legături externe
modificare- ru Profil la narod.ru