Artist al foamei
Artiștii foamei sau artiștii înfometării erau artiști interpreți care se înfometau pentru perioade îndelungate de timp în Europa și America în secolele al XVIII-lea, al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, pentru distracția publicului care plătea. Fenomenul a apărut pentru prima dată în secolul al XVII-lea și a atins apogeul în anii 1880. Artiștii foamei erau aproape întotdeauna bărbați, care călătoreau din oraș în oraș și țineau post de până la 40 de zile[1]. S-a descoperit că mai mulți artiști ai foamei au trișat în timpul spectacolelor[2].
_MET_DP843900.jpg)
Fenomenul a fost transmis publicului modern prin intermediul povestirii „Un artist al foamei” a lui Franz Kafka, publicată în 1922 și cuprinsă în colecția cu același nume.
Artiștii foamei trebuie deosebiți de alte două fenomene ale vremii: „Femeile care postesc” cum ar fi Martha Taylor și Ann Moore, care au refuzat să mănânce în timp ce stăteau acasă, acest fenomen explicându-se ca un fel de miracol și mai târziu fiind expus ca fraudă, și „Scheletele ambulante”, persoane cu o greutate corporală extrem de scăzută, care jucau în așa numitele 'freak shows', spectacole cu ciudați[3]. Sigal Gooldin vede în artiștii foamei „o versiune modernă și spectaculoasă a sinelui disciplinat” care poate fi interpretată în termeni foucauldieni în contextul „guvernmentalității moderne a „bioputerii””.[3]
Referințe
modificare- ^ Vandereycken, Walter and Ron Van Deth (). From Fasting Saints to Anorexic Girls: The History of Self-Starvation. New York University Press. pp. 81–95.
- ^ Peter Payer (). „Die brotloseste aller Künste. Eine kleine Geschichte der Hungerkunst”. Wiener Zeitung/Extra (în germană).
- ^ a b Gooldin, Sigal (). „Fasting Women, Living Skeletons and Hunger Artists: Spectacles of Body and Miracles at the Turn of a Century”. Body & Society. 9 (27): 27–53. doi:10.1177/1357034x030092002.
Lectură suplimentară
modificare- Peter Payer, Hungerkünstler in Wien. Eine verschwundene Attraktion, Verlag Sonderzahl, Wien 2002.