Atacul de la Benghazi din 2012

Atacul de la Benghazi din 2012

Ambasadorul Statelor Unite în Libia J. Christopher Stevens a fost ucis în atac
Map
LocBenghazi  Modificați la Wikidata
Coordonate32°04′N 20°05′E ({{PAGENAME}}) / 32.06°N 20.08°E
Data  Modificați la Wikidata
Tip atacOfensivă  Modificați la Wikidata

Atacul de la Benghazi din 2012 a fost un atac coordonat împotriva a două centre guvernamentale ale Statelor Unite din Benghazi, Libia de către membri ai grupării militante islamice Ansar al-Sharia.

La 11 septembrie 2012, la ora locală 21:40, membrii Ansar al-Sharia au atacat complexul diplomatic american din Benghazi, ceea ce a dus la moartea ambasadorului Statelor Unite în Libia, J. Christopher Stevens, și a ofițerului de gestionare a informațiilor din Serviciul Extern al SUA, Sean Smith.[1][2] În jurul orei 4:00 a.m. pe 12 septembrie, grupul a lansat un atac cu mortiere împotriva unei anexe CIA aflată la aproximativ 1,6 km distanță, ucigând doi contractori CIA Tyrone S. Woods și Glen Doherty[2][3][4] și rănind alți zece. Analiza inițială a CIA, repetată de înalți oficiali guvernamentali, a indicat că atacul a apărut în mod spontan în urma unui protest.[5] Investigațiile ulterioare au arătat că atacul a fost premeditat, deși răzvrătiții și jefuitorii care nu fac parte inițial din grup s-ar fi putut alătura după ce au început atacurile.[6][7][8][9]

Nu există dovezi definitive că Al-Qaeda sau orice altă organizație teroristă internațională a participat la atacul de la Benghazi.[10][11][12] Statele Unite au crescut imediat securitatea la nivel mondial în centrele diplomatice și militare și au început să investigheze atacul de la Benghazi.[13][14] Guvernul Libiei a condamnat atacurile și a luat măsuri pentru desființarea milițiilor. 30.000 de libieni au mărșăluit prin Benghazi condamnând Ansar al-Sharia, care s-a format în timpul Războiului Civil Libian din 2011 pentru a-l răsturna pe Muammar Gaddafi.[15][16][17]

În ciuda acuzațiilor persistente împotriva președintelui Barack Obama, Hillary Clinton și Susan Rice, zece investigații – șase ale comitetelor Congresului controlate de republicani – nu au constatat că ei sau alți oficiali de rang înalt al administrației Obama au acționat necorespunzător.[18][19][20][21] Patru oficiali de carieră ai Departamentului de Stat au fost criticați pentru că au respins cererile de securitate suplimentară la unitatea înainte de atac. Eric J. Boswell, secretarul de stat adjunct pentru securitate diplomatică, a demisionat sub presiune, în timp ce alți trei au fost suspendați.[22] Ca secretar de stat, Hillary Clinton și-a asumat ulterior responsabilitatea pentru erorile de securitate.[23]

La 6 august 2013, s-a raportat că Statele Unite au depus acuzații penale împotriva mai multor persoane presupuse că ar fi fost implicate în atacuri, inclusiv liderul miliției Ahmed Abu Khattala.[24] Khattala a fost descris atât de oficialii libieni, cât și de cei americani drept liderul din Benghazi al Ansar al-Sharia. Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii a desemnat Ansar al-Sharia ca organizație teroristă în ianuarie 2014.[25][26][27] Khattala a fost prins în Libia de forțele speciale ale armatei Statelor Unite, care acționau în coordonare cu FBI, în iunie 2014.[28] Un alt suspect, Mustafa al-Imam, a fost capturat în octombrie 2017.[28][29][30]

Note modificare

  1. ^ Review of the Terrorist Attacks on U.S. Diplomatic Facilities in Benghazi, Libya, September 11–12, 2012 (PDF) (Raport). United States Senate Select Committee on Intelligence. . Arhivat din original (PDF) la . 
  2. ^ a b Kaphle, Anup (). „Timeline: Here's how the Benghazi attacks played out”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „US officials: CIA ran Benghazi consulate”. United Press International. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Aaron Blake (). „Clinton says Benghazi is her biggest regret”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Dilanian, Ken (). „House intel panel debunks many Benghazi theories”. Associated Press. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Rogin, Josh (). „State Department: No Protest at the Benghazi consulate”. Foreign Policy. Arhivat din original la . Accesat în . (necesită abonare)
    Herridge, Catherine (). „CIA witnesses offer more evidence Benghazi attack planned”. Fox News. Arhivat din original la . Accesat în . 
    Starr, Barbara (). „Panetta: Terrorists 'clearly' planned Benghazi attack”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Kirkpatrick, David D. (). „Brazen Figure May Hold Key to Mysteries”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Kirkpatrick, David D. (). „Suspect in Libya Attack, in Plain Sight, Scoffs at U.S”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Exclusive:Libyan Islamist says he was at U.S. consulate during attack”. Reuters. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „N.Y. Times probe finds no al-Qaeda link to Benghazi raid”. USATODAY. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „New York Times report casts doubt on al Qaeda involvement in Benghazi”. cnn.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „In Benghazi, US Intelligence Wasn't Focused On 'Homegrown Militants'. npr.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
    „Transcript: In Benghazi, US Intelligence Wasn't Focused On 'Homegrown Militants'. npr.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „CIA talking points for Susan Rice called Benghazi attack 'spontaneously inspired' by protests”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Cooper, Helene (). „Egypt May Be Bigger Concern Than Libya for White House”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Libya: Islamist militia bases stormed in Benghazi”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Angry Libyans Target Militias, Forcing Flight”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Dilanian, Ken. „House intel panel debunks many Benghazi theories”. AP NEWS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Schmidt, Michael S. (). „G.O.P.-Led Benghazi Panel Bolsters Administration”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ O'Toole, Molly. „Libya Is Obama's Biggest Regret — And Hillary's Biggest Threat”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ O'Toole, Molly. „In Final Report, Benghazi Committee Finds No New Evidence of Clinton Wrongdoing”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ Gearan, Anne; Miller, Greg (). „Four State Dept. officials disciplined after Benghazi probe”. Arhivat din original la . Accesat în – via www.washingtonpost.com. 
  22. ^ „Transcript of Hillary Clinton's testimony on Benghazi attack”. New York Daily News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Perez, Evan (). „First criminal charges filed in Benghazi attack probe”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Terrorist Designations of Three Ansar al-Shari'a Organizations and Leaders”. U.S. Department of State. . Accesat în . 
  25. ^ John King; Chelsea J. Carter (). „Lawmaker: If CNN can interview suspect in Benghazi attack, why can't FBI?”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Wemple, Erik (). „New York Times stands by Benghazi story”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „U.S. captures Benghazi suspect in secret raid”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „Mustafa al-Imam Sentenced to 236 Months in Prison for September 2012 Terrorist Attack in Benghazi, Libya”. United States Department of State (în engleză). Accesat în . 
  29. ^ „Man seized over Benghazi attack is Syrian linked to suspected ringleader -Libyan officials”. Reuters. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și modificare