Audio în bandă largă

telefonie audio de înaltă calitate

Audio în bandă largă (în engleză Wideband audio), cunoscut și ca voce în bandă largă (în engleză wideband voice) sau voce HD, oferă o calitate superioară a vocii în telefonie, comparativ cu „calitatea telefonică” standard utilizată în telecomunicațiile digitale. Extinderea intervalului de frecvențe ale semnalelor audio transmise prin linii telefonice îmbunătățește semnificativ claritatea vocii. Deși frecvențele vocii umane se extind între 100 Hz și 17 kHz,[2] apelurile telefonice tradiționale în bandă îngustă sunt limitate la intervalul 300 Hz – 3,4 kHz. Audio în bandă largă relaxează aceste limite, transmițând sunetul între 50 Hz și 7 kHz, ceea ce oferă o fidelitate auditivă mai mare.[3][1]

Benzi audio în telefonie [1]
Nume Interval (Hz)
Bandă îngustă 300–3.400
Bandă largă 50–7.000
Bandă super-largă 50–14.000
Banda completă 20–20.000

Anumite codecuri de bandă largă permit și o adâncime a eșantionului audio mai mare de 16 biți, sporind astfel și mai mult calitatea sunetului.[necesită citare]

Codecurile de bandă largă utilizează de obicei o rată de eșantionare de 16 kHz, iar pentru codecurile de bandă super-largă această valoare ajunge, în general, la 32 kHz.[1]

În 1987, Uniunea Internațională pentru Telecomunicații (ITU) a standardizat un codec audio în bandă largă cunoscut ca G.722⁠(d), utilizat de radiodifuzori prin intermediul rețelelor ISDN pentru a asigura sunet de înaltă calitate în transmisii la distanță. Codec-ul AMR-WB⁠(d) (G.722.2) a fost dezvoltat de Nokia și VoiceAge și specificat de 3GPP.

Rețelele de telefonie tradiționale (PSTN) sunt în general limitate la audio în bandă îngustă, ca urmare a limitărilor impuse de tehnologia TDM, și a convertoarelor analog-digitale din rețea.

Utilizare

modificare

Audio în bandă largă a fost adoptat pe scară largă în videoconferințe. Experiența utilizatorilor a arătat că fidelitatea semnalului audio joacă un rol esențial în calitatea percepută a conferințelor video, chiar și în cazul accentului pe transmisia video.

Tehnologia VoIP permite utilizarea facilă a audio în bandă largă. Apelurile VoIP, cum ar fi cele realizate prin Skype, oferă o calitate audio superioară în comparație cu apelurile telefonice tradiționale PSTN, mai ales când participanții folosesc căști de înaltă calitate. Astfel, au apărut o serie de codecuri care să sprijine această calitate a sunetului, precum G.722.

Conferințe Audio

modificare

Sistemele moderne de conferință audio utilizează codecuri precum G.722 și sunt optimizate pentru audio în bandă largă, ceea ce îmbunătățește claritatea vorbirii și reduce efortul de ascultare. Avantajele audio în bandă largă includ:

  • Claritatea superioară a sunetului
  • Recunoașterea mai ușoară a vocilor și accentelor
  • Capacitatea de a distinge cuvinte similare ca sunet (e.g., „s” și „f”)
  • O mai bună înțelegere a vorbirii multiple simultane și o claritate îmbunătățită în medii cu zgomot de fond

Telefonia Mobilă

modificare

Industria de telefonie mobilă a adoptat treptat tehnologia audio în bandă largă. Codec-ul AMR-WB⁠(d), cunoscut ca Adaptive Multirate – Wideband, a fost implementat de 3GPP, a desemnat G.722.2 drept codec de bandă largă și îl numește Adaptive Multirate – Wideband (AMR-WB⁠(d)). Mai multe mărci de terminale (Apple, Google, HTC, Nokia, Samsung, Sony, etc.) suportă acest codec pentru o calitate HD a sunetului.[necesită citare]

Implementare

modificare

Pe măsură ce sistemele de telefonie pentru întreprinderi au adoptat VoIP, suportul pentru audio în bandă largă s-a extins rapid. Dispozitive de la producători precum Avaya, Cisco, NEC Unified Solutions, Grandstream, Gigaset, Panasonic, Polycom⁠(d), și alții, includ codec-ul G.722⁠(d) și sunt optimizate pentru voce HD.

Furnizorii de circuite integrate pentru echipamente de telefonie, cum ar fi DSP Group, Broadcom⁠(d), Infineon și Texas Instruments, oferă sisteme audio în bandă largă ca parte a portofoliului lor de funcții. Există furnizori de servicii de conferințe audio care acceptă conexiuni în bandă largă de la aceste terminale VoIP și de la alte terminale VoIP, permițând în același timp participanților PSTN să se alăture conferinței cu audio în bandă îngustă. sipXtapi Arhivat în , la Wayback Machine. este o soluție open-source pentru motorul de procesare media VoIP, care acceptă audio în bandă largă și HD. Aceasta oferă RTP și codecuri printr-un cadru de plugin-uri, facilitând utilizarea cu SIP și alte protocoale VoIP. Skype folosește un codec audio numit Silk, care permite o calitate audio extrem de ridicată.

O serie de operatori din întreaga lume au implementat servicii de voce HD bazate pe standardul de bandă largă G.722. În America de Nord, furnizorii de servicii găzduite au implementat recent (începând cu anul 2010) actualizarea Aastra Hi-Q în baza lor de utilizatori instalați, raportând aproximativ 70.000 de puncte terminale de voce HD. De asemenea, furnizorul de servicii pentru consumatori Ooma⁠(d) a implementat un număr estimat de 25.000 de puncte terminale de voce HD, ca urmare a lansării hardware-ului Telo de a doua generație.

În comunicațiile celulare, „HD Voice” se referă în mod specific la AMR-WB (G.722.2) în VoLTE. Totuși, AMR-WB nu specifică calitatea sau bitrate-ul. Aceleași considerații se aplică și pentru HD Voice+ și AMR-WB+. GSMA⁠(d) are o marcă pentru HD și desfășoară două programe de certificare în jurul logo-urilor HD și HD+.[4]

AMR-WB este acceptat nativ în Android de la versiunea Gingerbread[5] și în iOS de la iPhone 5.[6]

În decembrie 2015, un raport a anunțat că 117 rețele comerciale mobile HD Voice au fost lansate în 76 de țări.[7]

Multe rețele de telefonie mobilă, inclusiv AT&T[8] și Verizon, nu mai oferă suport pentru telefoanele care nu acceptă 4G și audio în bandă largă.

Standarde de codare audio în bandă largă

modificare

Următoarele sunt standarde de codare audio în bandă largă și codecurile audio utilizate în telecomunicații.[9]

An Standard de codare audio în bandă largă Algoritm de codare a vorbirii în bandă largă Ref
1988 G.722⁠(d) SB-ADPCM⁠(d) [10]
1999 G.722.1⁠(d) (Siren7) MDCT [11]
2003 G.722.2 (Bandă largă adaptivă cu rate multiple⁠(d)) ACELP [12]
2006 G.729.1⁠(d) MDCT [13]
2008 G.711.1⁠(d) MDCT [14]
G.718⁠(d) MDCT [15]
  1. ^ a b c Cox, R. V.; Neto, S. F. De Campos; Lamblin, C.; Sherif, M. H. (October 2009). „ITU-T coders for wideband, superwideband, and fullband speech communication [Series Editorial]”. IEEE Communications Magazine. 47 (10): 106–109. doi:10.1109/MCOM.2009.5273816. Accesat în subscription.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  2. ^ „Human Voice Frequency Range”. SEAINDIA (în engleză). . Accesat în . 
  3. ^ „Answering the call of HD Voice”. Global IP Sound. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „HD Voice”. GSMA. 
  5. ^ „MediaRecorder.AudioEncoder”. Android Developers. 
  6. ^ Buster Hein (). „The iPhone 5 Supports HD Voice, But You'll Never Get To Use It In The U.S”. 
  7. ^ „Mobile HD Voice: Global Update report”. GSA⁠(d). . Accesat în . 
  8. ^ „Get Ready, 3G is Going Away in 2022”. AT&T. 
  9. ^ „Which wideband codec to choose?”. TMCnet. Accesat în . 
  10. ^ ITU-T G.722 page ITU-T Recommendation G.722 (11/88), "7 kHz audio-coding within 64 kbit/s"
  11. ^ Lutzky, Manfred; Schuller, Gerald; Gayer, Marc; Krämer, Ulrich; Wabnik, Stefan (mai 2004). A guideline to audio codec delay (PDF). 116th AES Convention. Audio Engineering Society⁠(d). Accesat în . 
  12. ^ ACELP map, VoiceAge Corporation
  13. ^ Nagireddi, Sivannarayana (). VoIP Voice and Fax Signal Processing. John Wiley & Sons. p. 69. ISBN 9780470377864. 
  14. ^ Sasaki, Shigeaki; Mori, Takeshi; Hiwasaki, Yusuke; Ohmuro, Hitoshi (august 2008). „Global Standard for Wideband Speech Coding: ITU-T G.711.1 (G.711 wideband extension)”. NTT Technical Review. Nippon Telegraph and Telephone. 
  15. ^ „ITU-T Work Programme”. ITU. 
  16. ^ „HD Voice”. Future Networks (în engleză). Accesat în . 
  17. ^ „Enhanced Voice Services Codec for LTE”. www.3gpp.org. Accesat în . 

Legături externe

modificare